Pe mine mă sperie copilul cuminte, stînd nemișcat pe bancă, lîngă bunica lui, neinteresat de minunile, mereu noi, din preajma sa, executînd docil toanele bunicii, mîncînd înghețată cînd crede ea că trebuie, nu cînd ar vrea el, copilul, parcă tot mai micșorat, sub avalanșa de NU- uri, care îi reglementează pînă si respirația. Mă uit la genunchii lui: sunt intacți...