VALOAREA TIMPULUI PENTRU CREȘTIN

Inapoi la stiri

VALOAREA TIMPULUI PENTRU CREȘTIN

La răspântia dintre ani cred că nu există om să nu-şi pună fireasca întrebare: cum a fugit atât de repede timpul? Întrebarea este de secole, iar Vergillius o sintetiza în aforismul: Fugit ireparabile tempus, ceea ce credem că a dus la constatarea sceptico-realistă a cronicarului Miron Costin că „nu sunt vremurile sub om, ci bietul om sub vremi”. Dar se pare că pentru noi, cei care trăim în iureşul acestor ani, ea este de o actualitate presantă!
Observăm că timpul şi instrumentele lui de măsurare în milenii, secole, decenii, ani, zile, ore, minute sau secunde sunt rezultatul gândirii omeneşti. La Dumnezeu există doar Veşnicia! 1000 ani e ca ziua de ieri, declară uluit psalmistul.
Existenţa noastră, chiar şi a celor mai puternici sau mai longevivi, ce înseamnă în raport cu veşnicia divină? În fond, cred că toţi suntem de acord că viaţa noastră, jalonată de naştere şi moarte, este foarte scurtă. Dacă scădem copilăria şi post-copilăria – bătrâneţea şi mai punem în calcul somnul, ca o pregustare a morţii, vom constata că nici jumătate din anii vieţii nu înseamnă viaţa trăită plenar. De aceea, Magda Isanos, ne întreabă cum „de găsim atâta vreme pentru ură, când viaţa nu-i decât o picătură între minute – acesta care bate şi celălalt, şi-mi pare neînţeles şi trist că nu privim la cer mai des,/ Că nu culegem flori şi nu zâmbim noi, care aşa de repede murim!”
Pentru că suntem în clipe de bilanţ, trebuie să recunoaştem un mare adevăr: că risipim ani din viaţă, zile preţioase din an, pentru lucruri deşarte şi ne trezim în amurg că încercăm disperaţi să recuperăm ce-am risipit o viaţă. Irosim anii şi ne legăm disperaţi de o clipă şi strigăm zadarnic ca Faust: „Clipă rămâi, ce minunată eşti!”, deşi suntem convinşi de propria amăgire.
Să lăsăm dreptul Luceafărului veşnic al poeziei româneşti, să ne invite încă o dată la acest exerciţiu de gândire introspectivă: „Cum mâine zilele-ţi adaugi,/ Cu ieri viaţa ta o scazi,/ Şi ai cu toate astea-n faţă,/ De-a pururi ziua cea de azi”.
În calitate de creştini, credem că bunătatea divină ne va face favorul să avem în faţă nu doar ziua ci şi anul şi anii ce vin, pe care ni-i dorim să fie în pace, să fim încălziţi de flacăra iubirii, să fie pruncii sănătoşi, să ne fie ocrotiţi bătrânii, să fie Dumnezeu cu noi şi nu ne vom teme de niciun rău. La mulţi ani!

PR. Vasile Șugar