SĂRBĂTOAREA SFINȚILOR IERARHI VASILE, GRIGORE ȘI IOAN

Inapoi la stiri

SĂRBĂTOAREA SFINȚILOR IERARHI VASILE, GRIGORE ȘI IOAN

În fiecare an,în ziua de 30 ianuarie îi prăznuim pe Sfinţii Trei Ierarhi:Vasile cel Mare, Grigore Teologul şi Ioan Gură de Aur.Ei au trăit în veacul al IV-lea al erei creştine, numit și” „veacul de aur ”, pentru că acum s-a formulat de către Biserică, pentru totdeauna, prin cele două sinoade ecumenice, dogma fundamentală a credinţei creştine: SfântaTreime.Tot acum s-a alcătuit Simbolul de credinţă, dar şi alte învăţături esenţiale, cum ar fi: eclesiologia şi cosmologia.
Sfântul Vasile cel Mare a fost numit de conteporani „mâna care lucrează” pentru că a desfăşurat o operă social-filantropică unică pentru vremea sa, el a organizat admirabil asistenţa socială prin biserică înfiinţând primele azile, orfelinate, case pentru reeducarea fetelor decăzute, toate acestea se numeau „vasiliade”, după numele sfântului. Sfântul Vasile a rămas în istoria bisericii ca un mare preot, un mare liturghisitor, un mare pedagog, un mare organizator, un mare om de ştiinţă, dar şi un mare prieten. La moartea sa, prietenul şi colegul său de şcoală,Sfântul Grigorie de Nazians, a rostit o impresionantă cuvântare de adio, în care, printre altele, spunea: „Ne luptăm între noi nu pentru întâietate, ci cum să ne-o atribuim unul altuia. Un singur lucru urmăream amândoi: împlinirea dreptăţii.
Sfântul Grigore Teologul este caracterizat de contemporani ca fiind „mintea care gândeşte” tocmai pentu profunzimea gândirii sale teologice, el ne-a învăţat că învăţătura creştină nu este simplă speculaţie, ci este mod de viaţă după voia lui Hristos. În Biserica Învierii din Constantinopol a ținut cele cinci cuvântări teologice în cinstea Sfintei Treimi, care îi vor aduce numele de „teologul”. Impresionantă rămâne lucrarea sa „Despre preoţie”, în care arăta ce calităţi sufleteşti trebuie să aibă un adevărat păstor de suflete.Totodată, el este primul autor de poezie creştină, scriind peste 400 de poeme creştine.
Sfântul Ioan Gură de Aur, pe drept cuvânt, a fost numit „gura care grăieşte”, omiliile sale rămânând inegalabile, fiind o adevărată sursă de inspiraţie pentru oratorii bisericeşti din toate timpurile. El a desfăşurat o activitate predicatorială unică în istoria creştinismului, a combătut lăcomia, desfrâul, arghirofilia, jocurile păgâne care se desfăşurau în jurul statuii împărătesei Eudoxia din faţa catedralei arhiepiscopale. Intrând în conflict cu împărăteasa, Sfântul Ioan a fost înlăturat din scaunul de arhiepiscop şi trimis în exil unde moare prigonit şi amărât. Ultimele sale cuvinte au fost: „Mor în linişte pentru credinţa în Iisus Hristos”.
Sfintii Trei Ierarhi au fost contemporani, vieţuind în veacul al IV-lea în Asia Mică, într-o perioadă de luptă între păgânismul agresiv şi creştinismul abia ieşit din primele trei secole de prigoană. Ei sunt modele mereu actuale, modele de ierarhi desăvârşiţi, modele de călugări care şi-au împlinit rostul monahal, modele de adevărate prietenii, de aceea, putem spune, pe drept cuvânt, că Sfinţii Trei Ierarhi sunt cele trei ferestre prin care creştinismul a privit spre Hristos şi a primit lumina de la El.
În municipiul Bistriţa, prima biserică de zid, construită după Marea Unire din 1918, pe strada Alexandru Odobescu, a fost pusă sub ocrotirea spirituală a Sfinţilor Trei Ierarhi. Piatra de temelie a monumentalei Catedrale Ortodoxe a fost pusă în ziua de 20 iulie 1926, iar sfinţirea s-a făcut în plin război mondial, pe 29 iunie 1941. Până în anul 1995, când s-a început slujirea la Biserica „Sfânta Ana” de la Big, Catedrala „Sfinţii Trei Ierarhi” a fost biserica în care s-au rugat credincioşii din toată partea de jos a oraşului.Există şi azi un ataşament deosebit al credincioşilor pentru acest sfânt locaş în care şi-au plecat genunchii vrednicii credincioşi bistriţeni şi în vremuri bune şi în vremuri grele.
Anul acesta, Catedrala „Sfinţii Trei Ierarhi” de pe strada Odobescu îşi serbează al 89-lea hram, la care sunt aşteptaţi toţi fiii duhovniceşti.

Preot Borodi Ştefan