POSTUME ANTUME - FRAGMENTE

Inapoi la stiri

POSTUME ANTUME - FRAGMENTE

   Podul de piatră s-a dărâmat,

      A venit apa și l-a luat ...

 

Prin parc,

Frunzele mă privesc tăcute, cu ochi verzi,

Scuturându-și discret veșmântul de ploaie –

Pășesc rar și încet, să nu tulbur

Repetițiile lor îndelungi;

 

Din pământ cresc mușuroaie de neliniște,

De parcă cineva încearcă intrarea în lume,

Ca un păianjen se-ntind  pe alei

Previziunile zilei de azi și de mâine,

Aerul se clatină de căldura cuptoarelor –

E vară și corabia e încărcată până la refuz;

 

Câți vor ajunge dincolo întregi?

 

Nu sunt decât o bucată de marmură

Din care o parte lipsește –

Natură moartă fără tine

Și atât de frumoasă,

O statuie sfărâmată și ridicată la loc,

Amintire imperfectă din viața de dinainte –

 

Tu,

Bucură-te, că nu te va lua valul,

Bucură-te, absent,

Bucură-te, nevăzut,

În căutarea paradisului pierdut, rănit, uscat!

 

Oare e semn bun sau semn rău că:

 

Podul de piatră s-a dărâmat,

A venit apa și l-a luat? ...