POVESTEA "CUNUNIŢEI" !

Inapoi la stiri

POVESTEA

A fost odată un OM. Avea cântec în suflet şi iubea oamenii. Şi avea un VIS. Viaţa nu a fost foarte blândă cu omul nostru şi precum în cântec „l-au bătut vânturi şi ploi şi necazuri şi nevoi”. Dar, când ea, viaţa, a considerat că ajung încercările, i-a dăruit o relativă linişte, şi atunci omul nostru şi-a spus : „Acum îmi voi împlini VISUL !”.

Şi a pornit a colinda prin şcoli, prin sălile de clase, povestindu-şi visul cu înflăcărare, cu ochii strălucind, căutând copii, tineri care să-i îmbrăţişeze visul, să-l  ajute să-l împlinească. Si pentru că atunci când îţi doreşti ceva cu adevărat, când gândul este curat şi bun, trebuie, nu se poate să nu reuşeşti, într-o zi de graţie, omul nostru şi cei pe care îi adunase pe lângă el, s-au întâlnit pentru prima dată sub zodia cântecului.

Au urmat sute de ore de repetiţii, în care au curs şiroaie de sudori, au curs poate şi ... lacrimi. Lacrimi neascultătoare care se iţeau în colţul ochilor, lacrimi care erau şterse iute şi pe furiş cu mâneca de la cămaşă, lacrimi de necaz pentru că un pas se lăsa mai greu învăţat, că ceva nu ieşea asa cum trebuia, dar şi lacrimi strălucitoare, lacrimi de bucurie, bucuria reuşitei şi a împlinirii.

Au pornit apoi în lume. Au cutreierat ţara în lung şi în lat, au trecut şi dincolo de graniţele ei cu mesajul lor de cântec. Au urcat pe scene mari alături de artişti consacraţi ai folclorului românesc, privindu-i cu respect şi admiraţie, încercând să înveţe cât mai multe de la ei.

În timp au cucerit distincţii şi premii importante care pentru ansamblu, veneau ca o apreciere din partea specialiştilor în domeniu, a oamenilor  de cultură, dar la acest capitol n-au fost niciodată modeşti, pentru că artiştii acestui ansamblu asta îsi doreau, tânjeau de fiecare dată după marele premiu: bucuria şi apaluzele oamenilor, a publicului spectator – cei care dau sens şi strălucire muncii artiştilor.

Ca şi în orice poveste au fost bineînţeles şi clipe grele, de răscruce. Clipa de cumpănă a fost cea în care povestea "CUNUNIŢEI" părea a se întrerupe brusc. Dar  oameni de bine nu au lăsat ca acest lucru să se întâmple şi aşa au continuat povestea împreună.

Astăzi, mulţumim domnului prof.univ.dr. AUREL ARDELEAN , rectorul UNIVERSITĂŢII DE VEST „VASILE GOLDIŞ” ARAD, deoarece în noianul de probleme pe care le are de rezolvat a găsit răgazul să vegheze şi asupra cântecului. Şi a reînnodat firul poveştii "CUNUNIŢEI" iar povestea continuă şi astăzi şi cântecul merge mai departe!

                             

Coregraf: Ioan Dărău