"POARTA DORULUI" - BRAN

Inapoi la stiri

La finele anului 2005, după terminarea universităţii cu profil socio-etnologic, directorul ansamblului, Ionela Bran, vine în comuna ei natala, Moieciu, unde are o discuţie cu primarul Niculae Clinciu, cu privire la înfiinţarea unui ansamblu folcloric de datini şi  obiceiuri, pentru revigorarea folclorului zonal. După această discuţie începe a colinda satele în lung şi-n lat culegând informaţii şi materiale despre tot ceea ce înseamnă folclor.

Îşi începe activitatea în şcolile din zonă, cu copii talentaţi, reuşind să obţină acordul consiliului local, din acea vreme, pentru folosirea Căminului Cultural Cheia, care nu era încălzit; iar în dimineţile geroase de iarna când florile de gheaţa decorau ferestrele, Ionela îşi aştepta  „învăţăceii” cu foc în vartă, făcut din câteva vreascuri pe care le-a putut aduce cu noaptea-n cap; iar dacă omătul era mare, trebuia să „rupă” din el, ca micuţii să răzbească în încăperea amorţită.

Văzând dorinţa din ochii  lor, de a şlefui mişcările scenice, Ionela, se vede nevoită să meargă mai departe, aşa încât din propriile economii, angajează un coregraf, Adrian Oprea, care pune în scenă „Suita de Bran”.

Cu aceasta, la începutul anului 2007, are primul turneu la Berlin, în Germania, sub numele de „Ansamblul Moiecelul”, unde reprezintă România la Grune Woche.  După întoarcere reuşeşte să obţină aprobarea pentru schimbarea locaţiei, primind acceptul pentru Caminul Cultural Moieciu, unde îşi desfăşoară activitatea şi acum.

Participă la câteva eveminente locale, apoi, începe colaborarea cu un nou coregraf, Cornel Oancea, care pune în scenă dansuri din Rupea: Crihalma fetelor şi Căluşul Ardelenesc. Între timp generaţiile se perindă………unii vin şi alţii pleacă, aşa încât, mereu………… un nou început!

Costumele populare pentru ţinuta de Bran şi le-au adus fiecare din lada de zestre a bunicilor, dar în scenă se pregăteau dansuri noi, iar costumele de Ardeal erau indispensabile. De data aceasta coordonatorul nostru îşi ea rolul în serios; strânge pe toţi la olaltă şi aducându-le materiale, îi pune la treabă. La mai puţin de trei săptămâni prezintă, într-o emisiune televizată, suita de dans nouă, cu costumele adecvate zonei.

După acest debut, totul se schimbă, ansamblul începe să devină cunoscut, iar ofertele încep să apară. Primăria Bran este prima curtenitoare; cerându-le schimbarea numelui, pentru care obţinuse şi formă juridică; într-un final intitulându-l sugestiv, Ansamblul Folcloric Poarta Dorului, inspirându-se din faptul că Branul este o trecătoare.

Începe o colaborare cu Primăria Fundata, unde trimite cei doi membrii fondatori (care sunt sprijinul ei; Marian Duicu şi Marian Olteanu) pentru a pregati coregrafic copii din comună. După trei luni activitatea se încheie din lipsă de resurse, iar copii interesaţi urmând să vină la Moieciu.

Astfel, creează trei grupe de vârstă:      *grupa mică: 5-10 ani

                                                        *grupa mijlocie: 10-14 ani

                                                        *grupa mare: 14-24 ani

 

cu care participă la sărbătorile câmpeneşti din zonă.

În timp ce-şi aprofundează studiile despre folclor, la Şcoala Populară de Artă, directorul, cunoaşte tineri talentaţi, cu care începe colaborarea integrându-i în ansamblu.

Neavând alţi înaintaşi mesageri ai folclorului în toată zona  etnofolclorică Bran, Ionela Bran încearcă să ducă în paralel mai multe grupe de vârstă, pentru a crea ceva trainic.

Îmi doresc din suflet ca Ansamblul Poarta Dorului să aibă deschidere spre spre succes deplin, interpretând numele pe care-l are: poartă = deschidere, iar dor = sublim, unicitate; fiind singurul cuvânt, neântâlnit în altă limbă.

Ansamblul nostru face parte din Asociaţia Naţională de Folclor din România.

 

 Maestru coregraf:  LIVIU VINTILA

 Director Coordonator:  IONELA BRAN