O POVESTE VINTAGE ... DRESURILE LICHIDE

Inapoi la stiri

O POVESTE VINTAGE ... DRESURILE LICHIDE

Pentru a ne păstra încă în atmosfera retro, plină de farmec adusă de expoziția IUBIRI VINTAGE de la Galeriile Casa cu Lei, cu materiale din colecția Florian Coșoiu o sa vă ralatez o mică poveste pe care am dorit să o spun la vernisaj, dar din lipsa de timp și pentru a nu plictisi audiența am renunțat la ea. Este poveste “dresurilor lichide”.                               Dresurile au fost confecționate până la sfârșitul anilor 1930  din mătase naturală. Ponderea prețiosului fir s-a schimbat când în anul 1939 producătorul Dupont a început să fabrice dresurile din nylon. Scepticismul inițial al femeilor a fost repede înlocuit  cu entuziasmul lor în cumpărarea noile dresuri, chiar dacă erau vândute la acelasi preț ca cele din mătase. Începutul celui de-al 2-lea război mondial și intrarea  SUA în conflagrație duce la direcționarea strategică a productia de nylon către fabricarea anvelopelor și parașutelor. De pe rafturile magazinelor dresurile dispar, iar doamnele trebuit să se adapteze vremurilor și să-și pună din nou creativitatea la încercare. Starea financiară, elanul patriotic și mimetismul modei, mereu prezent, a determinat femeile să înlocuiască dresurile de nylon cu dresuri confecționate din alte materiale, pantaloni și machiajul picioarelor. Așa s-a ajuns la dresurile lichide, care repede și-a câștigat adepte și un loc pe piața modei. Soluția lichidă se aplica pe picioare uniform și creea desigur iluzia unor adevărate dresuri. Astăzi ne distrăm copios aflând acest ingenious truc, dar doamnele experimentau real pe propria piele diverse nuanțe și cele mai indrăznețe și entuziaste foloseau creioane dermatografe și pensule fine pentru a desena caroiajul ciorapului si dunga.  Produsele cosmetice conțineau oxid de zinc pentru o acoperire mai bună și talc pentru a simula “luciul” dresurilor. Printre ingrediente se mai numărau și glicerina (pentru a evita decojirea produsului) și latexul ori alt tip de adeziv (pentru a menține machiajul pe picioare în caz de timp umed ). Calvarul începea atunci când trebuia să-și aplice machiajul pe picioare. Foarte important era ca doamnele să-și păstreze picioarele mereu netede, înseamnând epilat cu o zi înainte și exfoliat obligatoriu dimineața și seara. Indiferent de tipul de machiaj (loțiune sau cremă), creativitatea și răbdarea femeilor erau exemplare. Situația nu era cu mult diferită comparativ cu produsele de autobronzare folosite astăzi. La varianta loțiunii, lichidă deci, turnai produsul în palmă și cu ajutorul degetelor aplicai machiajul de la genunchi până la vârful degetelor de la picioare. Așteptai să se usuce după care cu o cârpă curată îndepărtai resturile, apoi se pudra. Desigur urma partea cea mai grea, imitarea manuală a modelului. Cam asta era în mare tehnologia iar micile accidente, graba dar și performanțele și ingeniozitatea sporeau farmecul operei lichide. Să trasezi o linie dreaptă pe o coală de hârtie este simplu, dar aveai nevoie de-o experiență bogată dacă voiai să înveți să faci asta pe o suprafață neuniformă. Cum însă nimic nu o poate opri pe o femeie ambițioasă care își dorește picioare superbe să și le etaleze, artistele ad-hoc ale vremii și-au dovedit din plin talentul. Și uite așa au devenit unele femei de la jumătatea secolului al XX-lea mici și neștiuți pictori… întrecându-se în ași pictanta pe picioare, propriile dresuri lichide. Moda asta a dispărut demult, povestea ei e însă una cu parfum vintage și merge mai departe.

 

Lucian Dobârtă_LuciD / 10/ 2/ 2017