CONSTANTIN BRÂNCUȘI… CEL MAI CUNOSCUT ARTIST ROMÂN

Inapoi la stiri

CONSTANTIN BRÂNCUȘI…  CEL MAI CUNOSCUT ARTIST ROMÂN

Pe 19 februarie 1876 se năștea in Hobița/ Gorj cel de-al 6-lea copil al lui Radu Nicolae și Maria Brâcuși, Constantin, CONSTANTIN BRÂNCUȘI, cel care avea să ajungă cel mai mare artist, sculptor român pe care această țară l-a avut până acum și unul dintre cei mai apreciați și novatori artiști moderni. Destinul acestui român verde a fost și rămâne unul de poveste, demn de consemnat și ținut minte.

Prima clasă primară a făcut-o la Peștișani  apoi a continuat școala la Brădiceni. Încă de mic copil, învaţă să sculpteze în lemn, fiind fascinat de ornamentele obiectelor pe care le vedea în jurul său. Copilăria sa a fost marcată de dese plecări de acasă și de ani lungi de ucenicie în ateliere de boiangerie, prăvălii și birturi.

În Craiova, în timp ce lucra ca ucenic, își face cunoscută îndemânarea la lucrul manual prin construirea unei viori din materiale aflate în prăvălie. Găsindu-se că ar fi de cuviință să dezvolte aceste abilități, el este înscris cu bursă la Școala de Arte și Meserii din Craiova. După ce a urmat Școala de Arte și Meserii în Craiova (1894 – 1898) vine la București unde absolvă Școala de bellearte în 1902. În timpul studenției, chiar în primul an, în 1898, lucrarea sa Bustul lui Vitellius obține „mențiune onorabilă”, Cap al lui Laocoon din 1900 obține medalia de bronz, iar Studiu din 1901 câștigă medalia de argint. Timp de doi ani, între 1900 și 1902, cu ajutorul doctorului Dimitrie Gerota, realizează Ecorșeu, un studiu pentru reprezentarea corpului omenesc, lucrare căreia i se atribuie o medalie de bronz. În 1903, Brâncuşi primeşte comanda primului şi singurului monument public, bustul lui Carol Davila. Sculptura a fost amplasată în curtea Spitalului Militar din Capitală.

Fascinat de operele lui August Rodin şi de mişcarea artistică din jurul acestuia, artistul român decide să plece la Paris. În anul 1904, artistul pleacă  în Germania, după care ajunge, pe jos, în Elveţia şi, în cele din urmă, în Franţa. În 1905, este admis la École Nationale Supérieure des Beaux-Arts, însă, după un an este nevoit să îşi întrerupă studiile, datorită faptului că depăşise limita de vârstă impusă de regulamentul şcolii. În acelaşi an, respinge propunerea lui Auguste Rodin de a lucra ca ucenic în atelierul său, pentru că, spunea Brâncuşi, "La umbra marilor copaci nu creşte nimic". Prima expoziţie a lui Brâncuşi s-a desfăşurat la Société Nationale des Beaux-Arts, în anul 1906. În anul următor, îşi organizează un atelier pe celebra Rue de Montparnasee. Tot atunci creează operele "Rugăciunea" şi "Sărutul". Aceasta este perioada în care sculptorul face cunoştinţă cu cei mai importanţi artişti parizieni de la acea vreme: Guillaume Apollinaire, Amedeo Modigliani, Marcel Duchamp si altii.  

Pentru Brâncuşi urmează o perioadă în care este implicat în expoziţii colective, desfăşurate atât la Paris, cât şi la Bucureşti. În cadrul acestora sunt dezvelite sculpturile precum "Domnişoara Pogany", "Muza adormită" sau "Măiastra". Începutul Primului Război Mondial îl surprinde pe Brâncuşi în prima sa expoziţie realizată peste ocean. Este vorba de un eveniment organizat în cadrul Photo Secession Gallery din New York. Aici, operele sculptorului român sunt foarte bine primite. Până la sfârşitul marii conflagraţii, Brâncuşi continuă să expună în cadrul unor expoziţii organizate atât în Franţa, cât şi în România. În tot acest timp, sculptorul execută primele sale lucrări în lemn:"2 Cariatide" şi "Fiul risipitor". La Wildestein Galleries, din New York, în 1926, artistul organizează cea de-a doua expoziţie personală. În anul 1918, sculptorul crează prima versiune a "Coloanei Infinitului" ("Coloana fără sfârşit"). Aceasta a fost inspirată din stâlpii caselor ţărăneşti din satul său natal şi reprezenta nevoia de ascensiune spirituală a artistului. Celebra sa operă de artă a fost realizată cu scopul de a aminti de soldaţii români căzuţi în timpul luptelor din Primul Război Mondial.

Următoarea perioadă s-a dovedit cea mai productivă din toată cariera sa. Sculpturile din seria "Pasărea în văzduh" şi ciclul "Ovoidului" sunt realizate în decada ce a precedat izbucnirii celui de-Al Doilea Război Mondial. În acest interval de timp, artistul îşi expune operele în expoziţii organizate atât în SUA, cât şi în Elveţia, Olanda sau Franţa. În 1937 şi 1938, se întoarce în România, pentru a participa la inaugurarea "Coloanei Infinitului", a "Porţii sărutului" şi a "Mesei tăcerii", opere monumentale care au fost amplasate în grădina publică de la acea vreme a oraşului Târgu-Jiu. În anul următor, Brâncuşi organizează ultima sa expoziţie în SUA,, Muzeul de Artă Modernă din New York. În 1943, sculptorul execută ultima sa operă importantă, "Ţestoasa Zburătoare". Cea mai mare parte a lucrărilor executate de Brâncuşi în perioada interbelică au fost refuzate de recent înfiinţatul stat comunist român, deşi au fost lăsate, prin testamentul sculptorului, drept moştenire pentru poporul său. Cu toate acestea, în 1956, sculptorul a organizat prima expoziţie personală din Europa, în cadrul Muzeului de Artă al RPR, din Bucureşti. În România, reputaţia lui Brâncuşi a fost recunoscută de-abia în 1964, odată cu instaurarea regimului Ceauşescu. Atunci, statul comunist i-a atribuit titulatura de "geniu naţional", începând să acorde operelor lui Brâncuşi atenţia cuvenită.

 Considerat unul dintre cei mai mari sculptori ai secolului al XX-lea, Brâncuşi a eliberat sculptura de preponderenţa imitaţiei mecanice a naturii, a refuzat reprezentarea figurativă a realităţii, a preconizat exprimarea esenţei lucrurilor, a vitalităţii formei, a creat unitatea dintre sensibil şi spiritual. În opera sa, el a oglindit felul de a gândi lumea al ţăranului român, rădăcinile adânci ale operei sale surprinzând tradiţiile, miturile şi funcţia magică a artei populare româneşti, sculptorul român relevând lumii occidentale dimensiunea sacră a realităţii. Importanța lui Brâncuși pentru arta modernă este asemănătoarea cu cea a inegalabilului Michelangelo Buonarroti pentru arta Renașterii, una novatoare, îndrăzneață, plină de adâncimi filozofice și susținută de o puternică personalitate și forță creatoare.

Pe 16 martie 1967, Constantin Brâncuşi s-a stins din viaţă la Paris, fiind înmormântat alături de alte personalităţi ale culturii mondiale, în cimitirul Montparnasse.

 

 Lucian Dobârtă_LuciD / 19/ 2/ 2017