PREMIERĂ TEATRALĂ ABSOLUTĂ LA PALATUL CULTURII:PĂDUREA SPÂNZURAȚILOR SAU FILOZOFIA PĂCII ȘI A RĂZBOIULUI

Inapoi la stiri

PREMIERĂ TEATRALĂ ABSOLUTĂ LA PALATUL CULTURII:PĂDUREA SPÂNZURAȚILOR  SAU FILOZOFIA PĂCII ȘI A RĂZBOIULUI

Cea de-a XIII-a ediţia a Festivalului Internaţional de Teatru şi Literatură „Liviu Rebreanu” a debutat duminică, în eleganta sală de spectacole a Palatului Culturii din Bistriţa cu premiera teatrală absolută, cu dramatizarea romanului „Pădurea spânzuraţilor” de Liviu Rebreanu.

          Dramatizarea romanului, regia, scenografia şi ilustraţia muzicală aparţin lui Marius Oltean. Spectacolul-eveniment a avut loc în cadrul Teatrului Profesionist de proiecte „Liviu Rebreanu”, iniţiat de prof. dr. Dorel Cosma, manager al Palatului Culturii.

          Revoluţiile, războaiele, răscoalele sunt cutremure spirituale ale mişcării tectonice social-paradoxale, explicabile şi inexplicabile. Dar, de ce se ucid oamenii între ei? Sau pentru cine, pentru ce? Savanţii vremii spun că pentru putere, supremaţie, petrol, aur, pământ, hrană sau pur şi simplu pentru a-şi potoli gena războinică, ucigaşă din ADN-ul uman, rezultată dintr-o nefericită hibridare om-extraterestru. Oamenii pot fi consideraţi în războaie nu numai nişte criminali de soi sau de rând, nişte asasini în serie la comandă, ucigând ori la datorie, dintr-un fariseism patriotic şi alte argumente care mai de care mai jalnice, păcătoase, încriminatoare ale unor monştrii genetici distruşi în parte, se pare, doar de potopul biblic. Dar există un adevăr absolut, o dreptate absolută, o divinitate absolută, în numele cărora să ucizi viaţa pe care nu tu ai creat-o? Omul este un hibrid între Dumnezeu şi cimpanzeu! Dar un hibrid nefericit şi ucigaş! Biblia decretează că omul trebuie să guverneze viaţa de pe Terra, s-o îndrume şi s-o ocrotească nu să o ucidă, să o consume ca hrană, să omoare ceea ce este viu, fiindcă, nu el, omul, a creat viaţa, ci Dumnezeul, care l-a creat şi pe el omul-războiului, omul-soldat universal sau, dimpotrivă, omul-păcii, omul-savant sau omul-artist! Dumnezeu ne-a dat liberul arbitru, dar libertatea trebuie să fie o necesitate înţeleasă raţional, logic, moral, mental şi nu crime în serie, învăţate în armatele lumii, cursuri de animalizare forţată!

          Revenind la spectacolul eveniment „Pădurea spânzuraţilor”, de L. Rebreanu, desfăşurat la Palatul Culturii din Bistriţa, remarcăm că tema spectacolului este şi un omagiu adus împlinirii, în 2018, a 100 de ani de la Marea Unire,  ea, tema piesei jucată cu profesionalism pe scena Bistriţei o constituie evocarea dramatică, realistă şi obiectivă a evenimentelor primului război mondial, unde accentul se pune pe condiţia tragică a intelectualui-ofiţer ardelean din armata austro-ungară, ce este silit să lupte sub steag străin împotriva fraţilor săi români. Cum spunea G. Călinescu, „Pădurea spânzuraţilor este monografia incertitudinii chinuitoare”.

          Capodopera românească a lui Liviu Rebreanu este inspirată dintr-o tragedie personală din familia Rebrenilor, fratele scriitorului Emil, ofiţer în armata austro-ungară, a fost condamnat şi spânzurat pentru că încercase, ca şi Apostol Bologa, să treacă linia frontului, la români şi încă o întâmplare în care Liviu Rebreanu văzuse o fotografie care-l cutremurase, imaginea reprezentând o pădure de ai cărei copaci atârnau spânzuraţi mai mulţi soldaţi. Regizorul spectacolului – Marius Oltean, afirmă că „compoziţiul spectacolului ilustrează, prin fotografii-document (fotografii teatrale – n.n.), câteva simboluri sugestive pentru ideatica romanului, care se constituie în adevărate obsesii cu rol de accente psihologice”.

          Apostol Bologa, ca ofiţer al armatei austro-ungare, are un comportament exemplar, îşi face datoria faţă de stat, primeşte decoraţii de război pe frontul din Galiţia şi Italia, la un moment dat fiind numit membru al completului de judecată al Tribunalului Militar. Apare însă o criză de conştiinţă, determinată de scrisoarea citită, primită de la mama sa, de cuvintele tatălui său: „Să năzuieşti mereu a dobândi stima oamenilor şi mai ales cea a ta însuţi. De aceea sufletul tău să fie totdeauna la fel cu gândul, gândul cu vorba şi vorba cu fapta căci numai astfel vei obţine un echilibru statornic între lumea ta şi lumea din afară! Ca bărbat să-ţi faci datoria şi să nu uiţi niciodară că eşti român!”

          Spectacolul  teatral este constituit dintr-o serie de decupaje ideatice, de fotografii-teatrale, povestind în rezumat acţiunea romanului, decupaje realizate de regizorul Marius Oltean, cu talent şi profesionalism, remarcând ilustraţia muzicală adecvată cu  tonuri muzicale din G. Enescu ori Ciprian Porumbescu.

          Protagoniştii acestui spectacol-eveniment trebuie remarcaţi, în echipă, din distribuţie făcând parte Mihai Crăciun – Apostol Bologa, Dan Rădulescu – Otto Klapka, Costin Gavază – lt. Gross, Csaba Ciugulitu – lt. Varga şi o bilă albă în plus pentru actriţa Amelia Creţiu-Ilona, ce realizează un rol de compoziţie, plin de savoare, talent, senzualitate şi milostenie feminină în faţa zbuciumelor sufleteşti ale bărbatului iubit, ea fiind o pată de culoare în spectacol.

          Per total, am asistat, într-o sală arhiplină, la un spectacol total, într-un fel interactiv, o premieră absolută a dramatizării „Pădurii spânzuraţilor” de Liviu Rebreanu, ce îşi va confirma valoarea pe viitoarele scene ale ţării şi dincolo de hotare, în cadrul Teatrului Profesionist de Proiecte „Liviu Rebreanu” de la Bistriţa.

ALEXANDRU CRISTIAN MILOȘ