BISTRIȚA, ÎN REVISTA ”POESIS”, PRIN VERSURILE POETULUI BEI TA DIN CHINA

Inapoi la stiri

BISTRIȚA, ÎN REVISTA ”POESIS”, PRIN VERSURILE POETULUI BEI TA DIN CHINA

Poetul chinez Bei Ta a fost oaspete la una din ediţiile trecute, în 2017, ale Festivalului Internaţional de Teatru şi Literatură „L. Rebreanu”, organizat de Palatul Culturii din Bistriţa.
Într-un recent număr al revistei de poezie şi arte „Poesis” de la Satu Mare, nr. 2/2018, redactor şef poetul George Vulturescu, din sumarul publicaţiei bogat literar şi divers tematic, remarcăm trei pagini de poezie semnate de Bei Ta din China, în traducerea din limba engleză a lui Leonard Vulturescu.
Titlurile poemelor sunt: Statuia unui măr pe stradă, Noapte cu zăpadă, Biserica repudiată – sunt reflectări ale prezenţei sale la Festivalul de la Bistriţa, celelalte două fiind „Steaua României” şi „Muscae volitantes and Ceauşescu”, citite în lectură publică şi în burgul transilvan, la Palatul Culturii, în sala Societăţii Scriitorilor Bistriţeni „Conexiuni”.
Cităm din poemul „Statuia unui măr pe stradă” „...Însă când lanţurile de argint devin prea grele/ Vor cădea singure/ Chiar străpunsă de întuneric/ Inima ta, tot poate să fie la fel/ de caldă ca/ Lumina/ Dumineaţa 16.01.2017, în Bistriţa, Oraşul Mărului”.
Impresii rămase, din iarna transilvană, pe retina poetului chinez Bei Ta în poemul „Noapte cu zăpadă”: „Când am sosit la locul ciudăţeniei/ Ziua fusese deja epuizată de zăpadă/ În timpul procesului de a fi acoperită de umbră/ A devenit întunecată/ Şi apoi s-a întărit într-o grămadă de întuneric/ Am intrat într-o stare de somnolenţă/ Cât timp aveam eu oare/ Pentru a cânta pe străzile Bistriţei/ Firele de păr pierdute ale Prinţesei Zăpezilor/ Ca nişte orfani fără de număr/ Răsucindu-se în sus/ În colţuri fără lumina lunii”....
În poemul „Biserica repudiată” (Biserica Evanghelică din Bistriţa, vizitată de poezul chinez), întâlnim versuri directe, postmoderne de genul: „... Cavalerii întorcându-se din Cruciadă/ Şi-au scos steagurile de pe cai/ Şi le-au înfipt în inima aceştui veşmânt/ Pentru a-şi marca victoria/ În centrul lui lăsând aerul să pătrundă./ Există încă suficient spaţiu/ Ca noi să-l spurcăm/ Şi să ne vedem chipurile/ Ca noi să cântăm/ Şi să ne auzim ecoul”.
În poemul „Muscae voliantes and Ceauşescu”, poetul Bei Ta, vizitând Bucureştiul, scrie: „Un ţânţar/ Zburând dinspre subsolul neterminat al Palatului Parlamentului/ S-a izbit/ De ochiul meu instantaneu/ Nu vederea/ Ci pleoapa a devenit parte din irisul meu”...
Iată cum, prin legăturile culturale, literare, artistice, dintre poeţii din China, prezenţi şi invitaţi la Festivalul Internaţional de Teatru şi Literatură „L. Rebreanu”, de la Palatul Culturii din Bistriţa şi scriitorii români de la Societatea Scriitorilor „Conexiuni” – China şi România îşi strâng mâini şi inimi poetice prin cer, peste ţări şi mări, cu viteza luminii şi a gândului luminos, pe vechiul drum antic al mătăsii, parcă cu un tren poetic planetar între China şi Europa!

AL. C. MILOȘ