MIHAI EMINESCU

Inapoi la stiri

MIHAI EMINESCU

      Ne gândim la Eminescu de două ori pe an, în aceeași zi, de 15, în ianuarie și în iunie. Ne mai gândim la Eminescu de Ziua Culturii Naționale, în aceeași zi de 15 Ianuarie, din 2011. Și ar trebui să ne gândim la Eminescu în fiecare zi.

      Dacă ar fi un Minister al Poeziei, Eminescu ar fi ministrul Poeziei. Dar cum nu e... Dacă ar fi măcar un Minister al Literaturii, Eminescu ar fi Ministrul Literaturii. Dar cum nu e... Dar, pentru că e Ministerul Culturii, Eminescu e adevăratul ministru al culturii române. Neschimbat. După model ”Și-acel rege-al poeziei”... De 170 de ani.

      De-a lungul timpului, în ultimii ani, în ultimii treizeci de ani, atâția miniștri au fost la cultură că nici nu le mai știm numărul/ numele.

      ”Și dacă ramuri bat în geam”..., ce frumos ar fi ca toți miniștrii să fie dintre cei ce nu mai sunt, buni în domeniile lor, economie, științe, politică, educație, medicină. Nume care au rămas și ar sta bine pe frontispiciul instituțiilor. Cum ar fi ”Ministerul Mihai Eminescu”, ”Ministerul Spiru Haret”!... Cei care au creat, au educat, au făcut această țară.  În rest, ”vreme trece, vreme vine...”, schimbările/ schimburile sunt multe, dese și ... cam degeaba. Apă de ploaie, de zăpadă.

     ”Și se cutremur plopii”..., măcar ei ar fi ținuți minte ( cine să-i uite?...), statornici, de marmură, statui cu viață de cărți, de operă. În rest, ”totul e spoială”...

     ”E ca în minte să te am”... Eminescu, cel ne-pereche, cel nefericit ca un geniu, pe lângă atâția fericiți de azi, fără nicio sclipire.

      ”Și-ncet să te apropii”... să ne umpli răsăriturile și apusurile cu lumina nașterii tale. An de an. Și-n 2020!...

 

Elena M. Cîmpan