CARTEA SETEI DE LINIȘTE

Inapoi la stiri

CARTEA SETEI DE LINIȘTE

Spre sfârșitul lui 2019 a apărut la Editura Nosa Nostra din Bistrița ediția trilingvă a volumului de versuri Sete de liniște de Dorel Cosma. Nu surprinde titlul ales, după decenii dedicate activității culturale, Dorel Cosma își dorește liniștea creației sale, sedimentată, matură, limpede. Gândul trimite pe departe la cunoscutul vers eminescian: ,,Mi-e sete de repaos/”. Spune poetul: ,,Mă însoțesc/ durerile,/ bucuriile./ Sunt la dispoziția ta: Sete de liniște!/ Lângă mine,/ un felinar/ menține echilibrul./ Veghează!” (Sete de liniște).

Autorul este actorul și creatorul poveștii intitulată realitate: ,,Inventăm povești…controlăm poveștile/ cu luciditate… suntem autorii poveștii/ pe care o trăim” (Discret). Poetul recurge la formulări sentențioase cu gust pentru definitiv și găsind că adevărul e uneori ,,teama înlocuită cu iubire”, ,,iubirea înlocuită cu teamă/”, ,,iluzia înlocuită cu adevăr” (Ritual vietnamez). Fără divinitate nu există sens crede poetul în virtutea unei credințe temeinice: ,,Ne învârtim/ în cerc/ ca orbii.” ,,E foamete/ de cuvintele tale,/ Doamne!” (Gânduri).

În desele călătorii prin lume, poetul se dovedește un fin observator al naturii, un cerebral, fidel imagini surprinse: ,,Ținut britanic/ cu turnuri pe blazon/ Povești cu mauri și spanioli. Europa la picioare,… și Africa la orizont.” (Stânca  britanică). Poezia ,,Bucuria de-a fi” surprinde curgerea Senei ,,în cercuri târzii”, istorii cu Ludovici din ,,trufașul Luvru”, astfel cum: ,,Notre Dame/ vestitoarea nădejdii/ temelia miezului/ doritor de sacru.” Oamenii, lumina Parisului ,,spiritualizează” Arcul de Triumf, reînvie istoria, iar Champs Elysees trece prin axis mundi-Eiffel care ,,zgârie cercurile/ de sus și de jos”, într-un ciclu existențial perfect. ,,Iar Sena tot curge/ cu istorii cu tot/ firave lumânări/ de pânză.”

Găsim exotic și încărcat de nostalgie textul Ascultând poezie în Pangkor, într-o paradoxală vară de decembrie; poetul simte ,,rezonanța magnetică” a versurilor asiatice care dau ,,frâu liber/ puteri rațiunii.” Pe alt meridian, în Spania, la Alicante, doi porumbei sunt surprinși ,,cu ochii spirituali” cum ,,ciugulesc din înțelepciunea astrală”. Dimineața, la răsăritul soarelui, în Andalusia, poetul este într-un balcon de vacanță și notează ,,un rucsac cu idei”, iar vara târziu citește ,,Vers european/ african/ american”. (Vară târzie la Benidorm). În Ajun, lacrimile, fulgii de zăpadă, luminează amintirea tatălui, care i-a transmis ,,cuvintele de adevăr și de iubire”. (Mi-e dor de tine, tată). Rapelul la antecesori invocă generațiile de străbuni care îi luminează calea și ,,melancolia/ din anii de joacă”.

Credo-ul poetului se exprimă prin dorința de a fi un credincios al istoriei neamului, prin înmulțirea talantul: ,,zidesc/ bat cuiele/ și pun Bărdeștiul pe hartă”. (Răsuna Bărdeștiul). Sub aparența zbaterii cotidiene, a măștii de ceară, curg ,,boabe albe/ de sinceritate/ rostogolesc/ în jur realul”. (Alături).

Amintind de istorie, Dorel Cosma alătură vibrația

contemporană gloriei de odinioară a domniilor pământene: ,,În curgerea/ timpului alb-mătăsos/ cu cantemiri/ cadâne/ Brâncoveni/ (poetul compune întrebării multicolore când moscheea anunță miezul zilei”. (Pe Bosfor).

Vocea lăuntrică, dialogul cu sine, strunirea gândurilor sunt premisele ,,inventării de povești… Ajung dincolo/ de locul dorit”. (Dialog interior) sugerând viața ca poveste. Concretul unui eveniment cultural trece în versuri cum, bunăoară, în Concert de Bobotează: ,,Strauss plimbă (valurile limpezi) spre… Ardeal… de Bobotează/ Și Bistrița poate fi Viena.”

În ordinea textelor, după un superb tablou de toamnă urmează binecuvântații ,,ani adunați (tihnă și împliniri)/ arome de ortensii (în blândul Maggiore” (Toamnă la Maggiore). Șirul ritmat al poeziilor: Alizeului scandinav, Garda regală, Hamlet, Fetița cu chibrituri, Andersen sugerează afinități culturale și de sensibliltate între români și danezi, întâlniri miraculoase în spații de i au multe puncte comune.terferență spirituală.

Poezia lui Dorel Cosma e decantată, limpede, grea de amintiri vizuale, auditive, alături de ,,cicatrici emoționale” (Gânduri).

Ca într-un mozaic, fiecare unitate de text poetic este așezată cu măiestrie la locul ei, rezultând o veritabilă geometrie și geografie a lumii, cum sugerează scriitorul, traducătorul Zorin Diaconescu în textul prefațator. Introspecția, meditația la minunile creației sunt încununate cu referințe la ,,perla rară” a creațiunii care este omul. Din orice unghi am privi-o, poezia lui Dorel Cosma rămâne una autentică, trăită, o existență magică, filtrată de conștiința artistică a autorului.

Veronica ȘTIR