PROF.DR. DOREL COSMA, MANAGERUL PALATULUI CULTURII: DIN CE AM VĂZUT LA VIENA, LA PARIS SAU LONDRA, AM ÎNCERCAT SĂ ADUCEM MOMENTE FRUMOASE ŞI LA BISTRIŢA

Inapoi la stiri

PROF.DR. DOREL COSMA, MANAGERUL PALATULUI CULTURII: DIN CE AM VĂZUT LA VIENA, LA PARIS SAU LONDRA,  AM ÎNCERCAT SĂ ADUCEM MOMENTE FRUMOASE ŞI LA BISTRIŢA

Rep.: - Vreau să vorbim despre evenimentele dedicate Zilei Culturii Naţionale, dar şi despre „Reflux de clepsidră”, cea mai recentă carte semnată de dr. Dorel Cosma, care  a fost prezentată la Palatul Culturii.

          Dorel Cosma: - Trăim cu speranţa că anul 2020 va fi un an al împlinirilor culturale, un an pe care ni-l dorim cu toţii cât mai bun posibil spre a putea oferi tuturor iubitorilor de cultură momente înălţătoare, momente plăcute, care să ne facă să mai uităm de grijile de peste zi.

          Rep.: - Anul a început în forţă. De Revelion au venit în centru peste 7000 de persoane la focul de artificii, au închinat un pahar de şampanie şi pe urmă au plecat fiecare spre locul unde avea organizată petrecerea. În urmă cu zece ani, nu era nimeni pe Pietonal....

          Dorel Cosma: - Da, este plăcut să vezi că, în preajma orei 24, circulă lumea prin centrul Bistriţei, cu toţii cu acelaşi gând de a ajunge în preajma Bisericii Evanghelice, turnul de referinţă al municipiului, pentru a marca închiderea şi începerea noului an nou. A devenit o tradiţie ca lumea să se adune în mijlocul oraşului, să închine un pahar şi să-şi dorească unii altora toate cele bune şi să-şi strângă mâinile în speranţa de mai bine. Dacă în urmă cu vreo 10 ani erau doar întâlniri sporadice şi auzeai doar două-trei pahare aruncate în semn de bucurie sau sparte pentru înlăturarea necazului şi dorinţa de înviorare pentru ce urmează, acum a intrat în conştiinţa fiecărui cetăţean al municipiului de a veni spre centrul municipiului, chiar şi de mai departe, acolo unde-i aşteaptă formaţii artistice. Şi anul acesta au fost prezente autorităţile locale, care le-au urat tuturor un an bun, un an aşa cum şi-l doreşte fiecare.

          Rep.: - La fiecare început de an se fac bilanţuri. Dacă privim spre anul 2019, cred că din punct de vedere cultural a fost un an în care au fost foarte multe evenimente frumoase. Din punctul dumneavoastră de vedere, care sunt evenimentele care ar intra în top trei?

          Dorel Cosma: - Au fost multe evenimente frumoase, care au implicat mult efort din partea întregii echipe de la Palatul Culturii. Sunt câteva care au intrat în tradiţia spectatorilor bistriţeni şi în sufletul lor, care au fost primite cu multă bucurie. Nu poţi fi în concordanţă 100% cu preferinţele fiecăruia, dar cred că manifesătrile de genul „Nunta Zamfirei”, Târgul Mare al Bistriţei sau manifestările ocazionate de Festivalul Internaţional de Literatură şi Teatru sunt cele mai elocvente din această largă paletă de manifestări culturale pe care noi am încercat să le deschidem în anul pe care l-am încheiat.

          Rep.: - Anul trecut s-a vehiculat că se încheie o etapă a „Nunţii Zamfirei”. Foarte multă lume vine şi iubeşte acest eveniment, poate unii mai cârcoteau câteodată, dar nici aceştia nu erau de acord ca această etapă să se încheie. Vom avea anul acesta o formă de a ne întâlni cu aceşti artişti din diferite ţări, pentru că foarte mulţi bistriţeni spuneau că, într-un fel sau altul, este concediul lor în străinătate, pentru că mulţi dintre ei nu au posibilitatea să plece din Bistriţa sau dacă pleacă merg doar până la Cluj sau undeva aproape, dar nu ajung niciodată în Mexic, în India ori în cele mai exotice locuri ale lumii.

          Dorel Cosma: - Mă bucură faptul că majoritatea locuitorilor din municipiu şi judeţ au venit cu drag spre acest festival care, aşa cum am spus de fiecare dată, este a noastră, a tuturor. Este o manifestare proprie a judeţului nostru care, prin genericul ei, s-a extins în multe dintre colţurile lumii. Consider că acest festival şi-a îndeplinit datoria, a dus mesajul pentru care a fost creat, pentru care a fost gândit. Cred că ediţia care a avut loc în anul precedent a ajuns la un apogeu peste care nu se poate trece, nu ai cum să treci. Nu ai cum să faci mai mult decât s-a făcut în ediţia din 2019. Este foarte greu să menţii un festival la aceleaşi cote, darmite să vii cu o treaptă peste, aşa cum ne-am obişnuit în fiecare an, încercând să facem întotdeauna o altă deschidere, o altă concepţie, o altă regie, un alt fel de decor. De aceea am considerat că este o ediţie care vine să închidă o etapă importantă din cultura populară locală, iar faptul că avem atât de mulţi fani în judeţ, în ţară şi chiar şi în afara ţării. Este o bucurie mare pentru mine ca atunci când ajung în nu ştiu ce capăt al lumii şi, cu mare satisfacţie, mi se transmite sau mi se cântă de-a dreptul Imnul festivalului bistriţean. Este o dovadă că Bistriţa este cunoscută în afară şi, aşa cum spuneam, festivalul şi-a atins scopul.

          Evident că nu poate să rămână un gol. Este nevoie, publicul spectator, această generaţie care a venit şi vine spre acest gen de spectacol, are nevoie de o completare, de o nouă manifestare. Nu aş putea dezvălui prea multe acum, totul depinde de câteva criterii, şi anume de ceea ce-şi doresc autorităţile locale, de ceea ce putem noi gândi din punct de vedere al posibilităţilor financiare. Dar este clar în locul acestui festival trebuie gândit ceva, gen Mondocultura. Sunt câteva schiţe pe care le realizăm în această perioadă, urmează să avem o discuţie importantă cu factorii de decizie din punct de vedere al finanţărilor şi apoi să încercăm să creionăm o altă manifestare care să permită publicului bistriţean să spună dacă vrea să-şi petreacă concediul şi cu un chinez, şi cu un vietnamez, şi cu un african, şi cu un amenrican. Vrem să aducem la Bistriţa mai multe culturi care să se îmbine şi care să ducă totodată împreună cu ei, acasă, frumuseţea acestei părţi din România.

          Rep.: - Deci, există o rază de speranţă că, chiar din acest an, vom umple acest gol.

          Dorel Cosma: - Da, vom încerca să schiţăm ceva. Trebuie să spun că, la fiecare ediţie, cel puţin în ultimii zece ani, pregătirile începeau undeva în luna octombrie, pentru că toate formaţiile trebuiau anunţate din vreme. Vom face o manifestare complexă, în care să fie prezent şi folclorul, dar şi elemente de gastronomie din tradiţia folclorică atâtor şi atâtor ţări care ne vizitează, sau transpunerile din creaţiile populare în linii moderne... Există variante, vom vedea la care vom ajunge.

          Rep.: - Evenimentele culturale au început în forţă. Noul An ne-a prins la scenă. Vreau să vorbim despre o altă manifestare devenită tradiţională, la care încă din luna decembrie s-au epuizat toate biletele. Bistriţenii îndrăgesc Concertul de Bobotează şi, iată, la început de an se simt şi ei mai aproape de atmosfera din marile capitale  europene. Cum a fost această a X-a ediţie? Cum a rezonat publicul cu artiştii?

          Dorel Cosma: - La fel ca şi „Nunta Zamfirei”, Concertul de Bobotează a intrat în conştiinţa publicului local. Pentru Primărie şi Palatul Culturii, Boboteaza înseamnă închiderea şi începerea noului an. Dacă anul începe pentru tineret pe Pietonal, unde formaţiile de gen îşi spun cuvântul,  de Bobotează ne întâlnim cu un alt gen, cu un concert clasic, un concert la care, în fiecare an, una dintre formaţiile prestigioase din ţară sau chiar din afară,  ne vizitează şi transmit această atmosferă cu totul aparte. Noi ne-am dorit să realizăm ceva asemănător cu palatul vienez. Nu ştiu dacă am reuşit să ne ridicăm la înălţimea concertului şi a decorului, dar din exprimarea publicului şi din ceea ce noi am încercat să facem, credem că da. Au existat momente, chiar în timpul spectacolului, în care fie Viena a venit spre Bistriţa, fie Bistriţa a mers spre Viena. Am văzut foarte multă lume mulţumită, foarte multă lume satisfăcută de acest concert care ne vorbeşte despre civilizaţia oraşului nostru, despre modul în care ştiu să recepţioneze frumosul. Nu doar orchestra înseamnă realizarea acestui spectacol de Bobotează. Orchestra vine şi-şi face momentul artistisc, îl susţine aşa cum l-a pregătit, dar nu este totuna să susţii un astfel de concert într-o hală sau într-o atmosferă, aşa cum am încercat noi să-l facem la Palat într-un stil cu totul şi cu totul aparte, într-un stil vienez. Decorurile pe care le-am realizat, florile naturale, elementele de imagine care au fost foarte bine gândite de colegii mei din echipa tehnică, fiecare piesă susţinută pe scenă a oglindit şi în imagini conţinutul respectiv. Toate aceste lucruri l-au făcut pe spectator să trăiască într-o altă lume. De aceea mă bucur că acest concept a prins contur. A fost o iniţiativă a primarului municipiului nostru, Ovidiu Teodor Creţu, noi am dus-o mai departe, am transpus-o scenic şi, iată că, după zece ediţii putem spune că ne declarăm mulţumiţi, cel puţin nu am văzut figuri încruntate sau nemulţumite că au participat la acest spectacol la care, într-adevăr, după două zile s-au epuizat biletele. Suma a fost modică, dar la niciunul dintre spectacolele noastre, de obicei, nu avem bilete de intrare la preţuri exagerate, aşa cum se întâmplă de obicei la astfel de concerte, la Bucureşti, de exemplu, preţul poate ajunje la 150-200 lei, noi mergem cu sume care să marcheze mai mult prezenţa publicului spectator, ca să avem siguranţa că fiecare spectator are locul lui rezervat, ştie exact unde trebuie să se deplaseze în sală. Ceea ce mă bucură este faptul că, în aceşti ultimi 4-6 ani, am reuşit să facem ca fiecare spectator să înţeleagă că la Palatul Culturii vine şi se aşază într-un fotoliu, după ce îşi lasă ţinuta de stradă la garderobă. Toate aceste lucruri vorbesc despre o atmosferă cu totul şi cu totul aparte care se întâmplă la Palatul Culturii din Bistriţa. S-au învăţat şi cu pauza de la concert, şi cu modul de a socializa în perioada acestor pauze. Din ceea ce am văzut la lumea occidentală, la Viena, la Paris sau Londra, la Atena, am încercat să aducem câte ceva şi la Bistriţa. Atât s-a putut. Mă mândresc cu ceea ce am făcut şi cu ceea ce a înţeles publicul spectator, care singur, mulţi dintre ei circulă în întreaga lume, şi am văzut că se poate şi la noi.

          Rep.: - „Reflux de clepsidră”, cartea româno-engleză, semnată de Dorel Cosma, ce a fost lansată la Palatul Culturii, o carte-jurnal  în care m-am regăsit şi eu, am regăsit foarte mulţi artişti, am regăsit viaţa culturală bistriţeană, naţională şi internaţională, toate călătoriile şi emoţiile dumneavoastră înainte de fiecare eveniment, cu o prefaţă semnată de Valentin Marica, profesor universitar la Mureş, de loc din judeţul nostru, de la Zoreni, iar pe coperta patru este prietenul nostru Cornel Udrea. De asemenea, scrie şi Zorin Diaconescu, preşedintele Societăţii Scriitorilor Bistriţeni, care a tradus şi varianta în limba engleză. Ce este cu acest „Reflux de clepsidră”?

Dorel Cosma: - Sigur că poate fi interpretat în fel şi chip acest titlu, care mie mi-a plăcut foarte mult. Nu vă ascund, acest titlu mi-a fost sugerat de prietenul meu, Cornel Udrea. Într-o discuţie asupra cărţii, în momentul când eram spre finisare şi urma să aleg din trei-patru variante, a insistat asupra acestui titlu, care i-a plăcut şi lui foarte mult. Personajul principal al acestui jurnal este anul 2017, un an care pentru mine a însemnat. A fost un an cu mari manifestări culturale, unele iniţiate, altele continuate, dar care s-au finalizat cu realizări cu totul aparte, astfel că am considerat că e bine să păstrez aceste întâmplări. Aşa cum spunea unul dintre scriitorii mei preferaţi – Sylvain Tesson, care care câteva cărţi de acest gen - „Sunt arhivarul orelor mele”. De ce arhivar? Tot Tesson afirma că, atunci când scrii un jurnal, în fiecare zi eşti nevoit să-ţi notezi câte ceva din ce s-a întâmplat, ca mai apoi să poţi dezvolta spre a scrie o carte. Tot el spune cam aşa – Gândiţi-vă ce înseamnă când scrii o astfel de carte. E ca şi când te întâlneşti cu o logodnică, o prietenă, soţie, îi povesteşti ce s-a întâmplat cu o zi înainte. Dacă n-ai scris nimic pe foaia respectivă ce îi povesteşti? Aşa este şi cu un jurnal sau un eseu, cum este şi această carte, tradusă şi în limba engleză. Mă bucur că am reuşit s-o traduc în limba engleză pentru că în luna martie o voi lansa şi în exterior, împreună cu prietenii mei.

De Ziua Culturii Române am avut şi o expoziţie frumoasă de carte, cu poeţi naţionali şi internaţionali.

Cartea ieşită de sub tipar, cu o realizare grafică deosebită a criticului şi a artistului Lucian Dobârtă, în traducerea lui Zorin Diaconescu, a fost editată la Editura Nosa Nostra. Pe această cale îi mulţumesc şi prietenului Marin Ecedi pentru editarea şi tipărirea cărţii, pentru că l-am rugat să nu treacă de data de 15 ianuarie.

Rep.: - Este anul 2017 primul an când aţi ţinut aşa, riguros, un jurnal?

          Dorel Cosma: - Da, este primul an în care am scris zilnic. Sunt multe aspecte culturale, dar nu lipsesc nici evenimentele de familie, concediile petrecute cu copiii, dimineţile frumoase la o cafea, bucuriile nepoţilor, amărăciunile momentelor din viaţa de zi cu zi, dar, legat de o viaţă tumultoasă.

          Rep.: - În anul 2018 aţi mai ţinut jurnal?

          Dorel Cosma: - Nu. Este foarte greu. Poate că pentru mulţi pare simplu să scrii un jurnal, dar atunci când te apuci efectiv de o carte şi vrei să-i dai drumul sub această formă, nu e suficientă notaţia pe care o faci în agenda personală. Este nevoie să îmbraci în forma literară fiecare pagină, fiecare propoziţie, să o compari cu altceva din experienţa ta personală sau a altora. Am văzut o lucrare asemănătoare a unui bun prieten al nostru comun – „Însemnări newyorkeze” al preotului Theodor Damian – din New York, care m-a îndemnat să continui atunci când obosisem şi am vrut să-i pun punct, să-mi văd de versuri, de alt gen de scris, dar citindu-i cartea, mi-am dat seama că e bine să continui şi s-o aduc la capăt. Nu întâmplător personajul principal este 2017 şi cartea apare în 2020. A fost mult de lucru.

   Rep.: - Cum a fost pentru Dorel Cosma anul 2019?

          Dorel Cosma: - Îl pot considera un an bun, un an cu împliniri. Am avut multe satisfacţii, şi profesionale, şi în viaţa de familie. M-am bucurat să închidem anul cu rezultate bune, chiar dacă l-am început cu emoţii. Anul 2019 a fost un an cu multe semne de întrebare, nu ştiam cum ne vom descurca în multe domenii, dar le-am dus la capăt. Tot ceea ce ne-am propus am realizat, profesional. În domeniul familiei am avut câteva momente plăcute, am reuşit să trecem peste unele momente mai grele şi ne-am permis şi câteva zile de concediu, deşi în aceşti 15 ani de activitate foarte rar am reuşit să vorbesc şi de concediu, dar am avut şi câteva astfel de momente împreună cu familia. Pentru că, întotdeauna concediile cele mai frumoase sunt cele pe care le faci cu cei dragi, şi nu pot lipsi copiii. Eu îi apreciz foarte mult pe cei care reuşesc să-şi facă concediile cu copiii, chiar dacă există diferenţe de opinii la generaţii, dar când apar nepoţeii, ei realizează acel liant de care ai nevoie şi concediile devin din ce în ce mai dulci şi mai frumoase. Au mai venit doi nepoţei, deosebit de dulci şi de frumoşi, care au fost creştinaţi aici, la Bistriţa, chiar dacă locuiesc departe de România.

          Rep.: - Cum priviţi, cultural, spre 2020? S-a conturat deja programul de la Palat?

          Dorel Cosma: - Avem conturat un program, chiar am avut o discuţie cu şefa noastră contabilă pentru a face un proiect în vederea susţinerii în Consiliul Local. Sigur că, peste tot sunt probleme, se zvonesc tot felul de gânduri mai sumbre, mai întunecate. Vom vedea ce va fi la apariţia bugetului la nivel municipal şi pe urmă defalcat pe fiecare instituţie în parte. Noi încercăm să ne desfăşurăm activitatea la nivelul anului precedent, să prindem un buget la fel ca anul trecut, poate puţin mai mic, astfel încât marile manifestări să se desfăşoare, iar publicul să fie mulţumit. Dacă nu se poate, ne vom acomoda, aşa cum am făcut-o şi în 2019, când am început timid, cu emoţii, dar pe urmă anul s-a încheiat bine.

          Rep.: - Ce vă propuneţi, personal, în acest an?

          Dorel Cosma: - Îmi primul rând îmi doresc ca cele câteva mari manifestări pe care le-am propus să le ducem la capăt, să le continuăm şi să întâlnesc publicul cu aceeaşi bucurie la scenă cum i-am întâlnit şi în aceşti ani. Îmi doresc să am puterea şi sănătatea ca toate aceste proiecte  să prindă viaţă. Îmi doresc ca în familia mea să fie în continuare bine şi să fie alături de mine, aşa cum a fost şi în aceşti ani. De asemenea, la proiectele internaţionale la care voi fi prezent în foarte multe locuri, după cum am fost anunţat şi invitat deja, să pot vorbi la fel de frumos despre tot ce înseamnă oraşul meu drag, Bistriţa, despre instituţia pe care o conduc şi despre frumuseţea actului cultural care se întâmplă în oraşul nostru.

 

          Rep: - De Ziua Culturii a avut loc recitalul de poezie Mihai Eminescu, lansarea de carte, dar şi un concert susţinut de o orchestră din Cluj.

          Dorel Cosma: - Am dorit ca la această manifestare să nu fie un anumit gen de muzică rock sau exagerată. Am vrut o muzică care să placă fiecărui spectator, iar din concertul de o oră şi 15 minute să iasă fiecare cel puţin cu o melodie pe care s-o fredoneze la final. Au fost piese cover care au fost prezentate de această trupă cu zece membri. De asemenea, am realizat şi o expoziţie de literatură, care a mai fost prezentată în cadrul Zilelor Teatrului, dar fiind vorba de Ziua Culturii am crezut că este binevenit ca spectatorii noştri să vadă o serie de scriitori din ţară şi din afară, care ne-au vizitat şi care au contribuit la mersul culturii române. Nu a fost de neglijat nici Muzeul Iluziilor, chiar dacă ne facem şi noi multe iluzii, dat fiind faptul că un astfel de muzeu a fost pentru prima dată la Bistriţa, la demisolul instituţiei noastre. De asemenea, am avut un vernisaj cu întregul colectiv al Palatului Culturii. Au fost câteva acţiuni frumoase care au marcat varietatea şi frumuseţea culturii româneşti.

          Rep.: - Un mesaj pentru toţi artiştii, dar şi pentru spectatorii care într-adevăr iubesc cultura şi pot să spun că bistriţenii sunt iubitori de cultură.

          Dorel Cosma: - Absolut. În primul rând, „La mulţi ani!” tuturor artiştilor, tuturor oamenilor de cultură şi arte din municipiul nostru, tuturor celor care ne-au trecut pragul în acest început de an şi în anul care tocmai s-a încheiat. Le doresc cât mai multă posibilitate creatoare  pentru tot ceea ce înseamnă 2020, să ne putem întâlni la scenă cu aceeaşi bogăţie sufletească pe care de atâtea ori a dovedit-o poporul nostru, să o dovedim mai departe spre cei care ne aşteaptă cu drag şi care sunt publicul nostru minunat, care ne-a înconjurat cu aplauze, şi sunt convins că merită şi eu un sincer şi un călduros „La mulţi ani!”.

          Rep.: - Vă mulţumesc!

Menuţ Maximinian