FILIALA SIBIU A UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA INVITATĂ LA FESTIVALUL INTERNAȚIONAL “LIVIU REBREANU” DE LA BISTRIȚA

Inapoi la stiri

FILIALA SIBIU A UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA INVITATĂ LA FESTIVALUL INTERNAȚIONAL “LIVIU REBREANU” DE LA BISTRIȚA

O manifestare ce reunește scriitori din diferite colțuri ale lumii este oricând și oriunde o sărbătoare a spiritului. Festivalul Internațional de Teatru și Literatură „Liviu Rebreanu” de la Bistrița, a marcat în zilele dintre 27 și 30 noiembrie 2019 jubileul celor trei lustri împliniți. Așa cum ne-am obișnuit în ultimii ani, programul s-a desfășurat în frumosul Palat al Culturii, modernizat cu succes nu mult timp în urmă. Caietul-program al evenimentului a solicitat o muncă demnă de apreciat, așa cum a fost conceput ca o sinteză în imagini a participării național-internaționale a actanților, fiecare scriitor având să se regăsească în el nu doar cu numele, ci și cu portretul. La reușita manifestării au contribuit traducerile realizate de prof. Zorin Diaconescu la poeziile recitate în plen, proiectate pe ecranele sălii de conferință, care au urmărit cu fidelitate fiecare moment al evenimentului, ca expresie a impecabilei organizări de care festivalul se bucură prin grija directorului dr. Dorel Cosma și a echipei sale.

Conform tradiției, Teatrul de proiecte „Liviu Rebreanu” din Bistrița a experimentat un nou preludiu la viitoarea instituție a Thaliei, pe care localnicii o doresc cu ardoare. În 28 noiembrie musafirii alături de localnici, vizibil emoționați, au urmărit în sala de spectacol, plină ca de obicei, Povestea struțului bistrițean de Dorel Cosma. A fost un spectacol scurt, dar plin de culoare, populat cu domnițe prinse în dans și cavaleri, agrementat cu sonoritatea tobelor de epocă medievală, așadar un spectacol menit să expliciteze simbolul legendar al cetății feudale Bistritz. La ediția a XV-a a Festivalului au mai fost invitate și teatre profesioniste. Nu am avut șansa să văd piesa Diagnostic rezervat în regia Ancăi Sigartău, pusă în scenă de Teatrul „Globe”, care sosise mai devreme decât noi de la București, dar am urmărit spectacolul Teatrului „Aurel Manea” din Turda care a interpretat piesa lui Victor Ion Popa Tache, Ianke și Cadâr în regia lui Ovidiu Cosac.

Tema simpozionului Literatura religioasă în contemporaneitate a fost susținută de prof. Antonia Bodea din Cluj-Napoca, Domnia Sa punctând locul și rolul religiei în epoca actuală. „Omul este structurat astral”, după opinia conferențiarei, „ființa sa având o latură misterioasă, sacră, iar religia este știința sufletului, preocupată de găsirea sinelui, a eului arhetipal”. Biserica vie vine în întâmpinarea omului prin altarul care se deschide în fața lui. Andre Mallraux avea dreptate să afirme că “secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc”, întrucât religia este o componentă perenă a societății umane. Invitat la cuvânt, pr. poet Marcel Miron din Huși a așezat poezia alături de rugăciune, idee deloc nouă, ea fiind prezentă la regele David în Imnul către prietenul Natan. „Poezia ne ajută să trăim, îndumnezeindu-ne, drept care Vasile Voiculescu a scris versuri ale durerii de a fi departe de Dumnezeu”, a conchis vorbitorul. Pr. Ioan Vasile Frișan a apreciat că „arta este un apostolat”, iar biserica greco-catolică a dat martiri, așa cum au fost cei 7 episcopi beatificați de Papa Francisc în fața la peste 1000 de credincioși la Blaj în 2018. Cu firească mândrie părintele a menționat că primul cardinal greco-catolic în România a fost bistrițeanul Iuliu Hossu. Evocând evenimentul ediției precedente a Festivalului „Liviu Rebreanu”, când pe clădirea Protopopiatului s-a așezat o placă comemorativă cu inscripția „Casina Română”, în amintirea momentului sfințirii credențialele cu care în decembrie 1918 s-a plecat spre Alba Iulia, pr. Vasile Beni aprecia că „poetul este un adevărat duhovnic”, iar biserica apropie omul de Dumnezeu, așa cum dovedește și recentul său volum plin de cuvinte ale învățăturii biblice. În calitatea sa de paroh la „Intrarea Maicii Domnului în biserică” din Bistrița, a participat la retârnosirea bisericii, eveniment pe care l-au cinstit cu multă simțire bistrițenii credincioși. Pr. Nicolae Feier a demonstrat că prin chiar etimologia cuvântului „religie”, biserica este menită să refacă o legătură existențială, căci „omul a pierdut pe Dumnezeu din orizontul cunoașterii sale. În schimb, Dumnezeu nu a pierdut omul, creând permanent daruri pentru el. Trebuie înțeles adevărul că Mântuitorul este iubire și noi suntem chemați să trăim în sinele Lui, să căutăm pe Dumnezeu în ochii mamei și ai tatălui, iar în vecinul nostru să ne vedem pe noi înșine.”

După un asemenea preludiu de înaltă simțire spirituală, serata literară a fost dedicată lecturii publice cu versuri din lirica internațională și românească. Între actanți am remarcat pe poetul Juan Tajes din Uruguay, care a lecturat poezia Cuvântul, și pe scriitoarea de origine năsăudeană Domnița Gana care trăiește la Chicago în SUA, fără a fi cunoscută ca activitate literară în țara ei de obârșie. Viitorul ar putea remedia această sincopă.

A doua zi a Festivalului a fost consacrată unei festivități așteptate cu febrilitate, Gala Premiilor Uniunii Scriitorilor din România-Filiala Sibiu, din care fac parte și câțiva autori bistrițeni. O nouă membră a filialei noastre, Ioana Heidel, a sosit tocmai din Germania. Așadar, o reuniune mai densă ca oricând cu membrii filialei veniți din toată țara și chiar din străinătate. Bilanțul anului literar 2018 într-o familie scriitoricească, așa cum este oricare filială, este un eveniment încărcat de semnificații, incumbând discernământ absolut în selecția premiilor. Poetul și prof.dr. Ioan Radu Văcărescu a fost moderatorul evenimentului, în calitatea sa de președinte al filialei sibiene. Organizatorul Festivalului, prof. dr. Dorel Cosma, a salutat prezența la Bistrița a membrilor juriului Filialei Sibiu a Uniunii Scriitorilor din România format din scriitorii Vasile Chira (președinte), actorul scriitor Emil Cătălin Neghină și poetul publicist Mihai Posada. I-am ascultat cu interes pe prezentatorii cărților selectate pentru premiere. Ca de obicei juriul a acordat premii pentru volume apărute în genuri diferite în anul editorial precedent, respectiv în 2018. Astfel, Premiul Opera Omnia 2018 i-a revenit lui Dorel Cosma, o personalitate afirmată larg pe diferite meridiane ale literaturii ca autor de proză eseistică și memorialistică ori ca poet tradus în mai multe limbi străine. În felul acesta versurile sale circulă în Franța, Italia, Argentina, Portugalia, Turcia și Grecia. Volumul Setea de liniște este trilingv, versurile figurând în limbile română, germană și engleză. O antologie de poezie este tradusă în limbile engleză și turcă.  Un moment fericit al afirmării sale a fost cel al lansării în limba bulgară a cărții Malul tăcerii, eveniment finalizat la Sofia cu primirea unei distincții. Dorel Cosma s-a impus și ca om de cultură cu valențe internaționale în domeniul folclorului, el fiind președintele Uniunii Internaționale a Folcloriștilor. A coordonat timp de 4 ani realizarea monografiei dedicate Palatului Culturii din Bistrița. Poetul a ales din creația sa spre lectură poezia Mi-e dor de tine, tată.

Premiul de Debut a fost acordat lui Gunnar Walder (pseudonim al lui Octavian Radu, născut în 1985), pentru romanul Regatul barbarilor inimoși, Editura Cartea Românească, București, un gen literar „fantasy”, relativ nou, impus de J.R.R. Tolkien, autorul romanului Stăpânul inelelor, cu o lungă istorie glorioasă. Tema noului roman, anunțat a fi primul dintr-o proiectată tetralogie, se bazează pe mitologie nordică și este o heterotopie bazată pe istorie, dar și un roman de dragoste, a două cupluri, unul al dragostei inocente, celălalt al uneia violente cu elemente demonice, bine construit.

Doi creatori foarte diferiți între ei au fost selectați pentru Premiul de Poezie – ex aequo: Ioan Barb, autorul volumului Imnul frumoasei Olivetti, Editura Cartea Românească, București, și Vasile Morar, cu Cartea Dragostei, Editura Eurotip din Baia Mare. Cătălin Emil Neghină semnalează în prezentarea sa la volumul Imnul frumoasei Olivetti caracterul pragmatic al titlului, ce atestă dragostea pentru mașina de scris a unui avocat dezamăgit, care „locuiește într-o scoică-sanctuar”. Intrând în imaginarul creat de I. Barb, prezentatorul descoperă pe soldatul rănit și salvat în orașul alb. Poemul are răbdare cu tristețea poetului, care are un cert destin orfic. În cuvântul ce i s-a dat, I. Barb a evocat anul 1998, când a debutat la Editura Călăuza din Deva, sub îngrijirea Marianei Pândaru Bârgău, prezentă și Domnia Sa la Festivalul bistrițean. După 12 ani autorul a scos „cu o înmiită bucurie” a doua carte, Turniruri de poezie.

Așa cum constata prof. Vasile Chira, versurile lecturate de Vasile Morar din recentul volum ne-au încântat prin rectitudinea simțirii, căci „maramureșanul care zilnic rostește și creează lirică este un poet înnăscut.” Autorul însuși mărturisește că el refuză să primească impulsurile curentelor contemporane, căci sanctifică femeia ca poeții medievali atunci când scrie lirică de dragoste. Este ceea ce a făcut și de data aceasta și iată că originalitatea sa a fost gratificată onorant.

Premiul de Proză a fost oferit lui Adrian Alui Gheorghe pentru cartea Zugzwang sau Strada cu o singură ieșire, Editura Polirom Iași. Ioan Radu Văcărescu în prezentarea sa apreciază că autorul romanului “este un scriitor român de valoare europeană”. După volume de poezie, Adrian Alui Gheorghe a publicat cărți de critică literară, iar apoi proză. Remarcabile sunt volume ca Prăvălia cu poezie, romanele Luna zadar, Laika, 2014, cu Premiul cel mare al U.S.R., Carnete maro, care a avut o nominalizare la „Cartea anului” de la USR, între cele 9 volume selectate. Prin chiar titlul ales, cartea Zugswang amintește de o mișcare dezastruoasă pe tabla de șah, sens întărit și de subtitlul Strada cu o singură ieșire. Așadar, „o carte cu destin”, cum conchidea prezentatorul, mândru să constate că Adrian Alui Gheorghe din Piatra Neamț a ales să devină membru al filialei noastre, de unde și concluzia că „spre maturitate trebuie să fim sibieni!”.

Premiul pentru Eseu a revenit lui Gabriel Hasmațuchi, care și-a intitulat cartea Alternative culturale, publicată la Editura TechnoMedia, Sibiu. În ea se  gratifica, așa cum subliniase Mihai Posada în prezentarea făcută, o meditație asupra destinului ficțiunii, ca produs al multor reflecții și discuții cu profesorii și studenții săi sibieni. „A face comentarii filosofice într-o lume ca aceasta, poate fi mai mult decât un act de curaj motivat de o tot mai alarmantă necesitate morală. A propune ca „alternative culturale” moduri de gândire organizate de scriitori români cu începere de la interbelicii Ernest Bernea, C. Noica, D. D. Roșca sau Nichifor Crainic comparat cu N. Berdiaev; comentarii și studii apoi, de stări poetice, filosofice, publicistice etc. contemporane – poate părea de-a dreptul o «aroganță». Cumulându-și articolele de gen, risipite prin presa culturală, în volumul Alternative culturale, apărut la Editura TechnoMedia din Sibiu, tânărul poet, eseist și totodată lector universitar la Facultatea de Științe Socio-Umane a Universității „Lucian Blaga” Sibiu, Gabriel Hasmațuchi, tocmai asta face: un act de curaj cultural necesar. Iar pentru acest lucru merită Premiul pentru hermeneutică (eseu) pe anul 2018, oferit de juriul Filialei Sibiu al Uniunii Scriitorilor din România, care i-l conferă cu deplină satisfacție și bucuria de a fi contemporani.”

Un asemenea florilegiu de genuri distincte cum au ilustrat cărțile premiate în prezentări de înaltă ținută ne-a încredințat că la Bistrița participăm la un moment de autentică istorie literară.

La rândul lor, alți membri ai filialei Sibiu, ca scriitoarele Ana Selejan, Anca Sîrghie, Elena Dragoș etc. și-au prezentat cărți recente și proiecte pentru noul an literar. Sentimentul că ne aflam într-o familie de spirit, în care meridianele literaturii se apropiau geografic între ele spre a lega Franța de Israel, Turcia de Palestina, Germania și Uruguay de Italia, dădea o nouă altitudine trăirii noastre de mânuitori ai condeiului.

Am plecat de la Bistrița purtând amintirea recitalurilor din cele 3 zile ale festivalului, momente în care au evoluat, fără excepție, absolut toți scriitorii prezenți, fiecăruia organizatorii oferindu-le într-un cadru festiv câte o medalie aniversară, pe care să o păstreze, ca să poată privi oricând imaginea Palatului Culturii, locul unei mirifice împliniri.

 

ANCA SÎRGHIE