ANUL DOREL COSMA

Inapoi la stiri

ANUL DOREL COSMA

Anul 2017, text și context al cărții ”Reflux de clepsidră”, poate fi considerat anul ”Dorel Cosma”, adică anul autorului. Rareori vine câte un timp cu atâta năvală în viața unui scriitor, încât să-l determine a ține un jurnal, a consemna conștiincios ce se-ntâmplă în lume, ce se întâmplă în/ cu noi.

    Cartea ”Reflux de clepsidră”, scrisă de către Dorel Cosma și apărută la Editura ”Nosa nostra”, Bistrița, 2020, este jurnal al anului 2017 și propune un conținut bogat în evenimente, sociale, culturale și personale, oferind prilej de meditație, de „puncte puncte”, așa cum se termină ziua/ anul uneori: ”Devin, fără să vreau, din nou singuratic și mă exprim prin semne de suspensie pe care le întrebuințez și le îmbrățișez...”

      Pe lângă acest an fatidic, timpul, în coordonatele lui, devine personaj principal într-o piesă ce se joacă de la 1 ianuarie până la 31 decembrie, cu casele ... deschise, pentru că reprezentația se reia în fiecare zi de la capăt, cu alte și alte întâmplări, cu același autor- reflector, cu vechi și nou, cu o scenă în permanentă schimbare și cu un public constant. Timpul se scurge prin clepsidra întoarsă ... la timp și odată cu el poartă evenimente legate de familie, de activitatea culturală, de familia culturală și de cultura familiei, ca-ntr-un perpetuum mobile, încărcat de semnificații. Și cele opt capitole ale cărții duc cu gândul tot la forma de clepsidră, la un infinit vertical, o mișcare spre care tinde existența noastră cotidiană.

      E greu să extragi dintr-un an, atât de bogat în roade, scene cu adevărat importante. La care să renunți, pe care să le lași uitării? Decizia, subiectivă, ca de fiecare dată, aparține scriitorului și, în cazul operelor de jurnal, aspectul personal al cărții îl întrece pe cel colectiv. Pentru cine scrie autorul de jurnale? În primul rând pentru el, ca  terapie, apoi pentru cititori, cu sensibilitatea așezării sufletului în palmă. De aceea, poate, ”Reflux de clepsidră” este poezie și proză, eseu și jurnal, memorii... Cu acest gen de literatură ne-a obișnuit Dorel Cosma încă de la ”Peregrinări” sau ”De la Tirana la Ciudad de Mexico”, cărți ce împletesc armonios meditația cu angajamentul social.

      Imaginea centrală a cărții este aceea a unui ”arhivar”, metaforă intrinsecă a scriitorului, care încearcă să nu lase aproape nimic neconsemnat, ca un cronicar din vechime, repetând ”a lăsa nescris... este inimii durere” ( Miron Costin ). Fiecare deținem câte o ”arhivă”, la propriu sau la figurat, materială, spirituală. Motto-ul cărții ”Reflux de clepsidră” oferă motivație și cheie de lectură: ”Sunt arhivarul orelor care trec. Existența devine mai rodnică atunci când ții un jurnal. Întâlnirea de fiecare zi cu pagina albă te obligă să fii mai atent cu ce ți se întâmplă, să asculți mai bine, să gândești mai profund, să privești mai intens. Ar fi neplăcut ca seara să n-ai nimic de scris în carnețel. Scrisul zilnic e ca o cină cu logodnica. Ca să știi ce mărturisiri să-i faci seara, cel mai bine e să-ți cauți cuvintele toată ziua.” ( Sylvain Tesson ) Ideea ține de apropierea dintre scriitor și cititor, de pactul pe care cei doi îl acceptă spre binele cărții.

      La apariția ”Reflux”-ului, au trecut deja trei ani de la momentele consemnate în carte. Nici mult, nici puțin. Altădată, în istorie, acest interval reprezenta deja trecut. Astăzi, ... parcă a fost ieri.

      Capitolele cărții, cele opt, ordonează cronologic timpul personal și social al scriitorului Dorel Cosma. Este timpul lui. Este anul lui. Debutul cărții, ”Cultura bistrițeană între Concertul de Bobotează și Zilele Operei”, marcând intervalul ianuarie- mai, este plin de speranțe. Și împliniri: vizite la Paris, la New-York, întâlniri pe plan local, toate relatate cu răbdare, cu sentimentul datoriei împlinite. Imaginea mamei, cu sănătatea firavă, este prilej pentru autor de a depăna înapoi firul poveștii, de a developa imagini vechi cu chipuri dragi. Urmează ”Bucuria copilăriei și caravana I.G.F.”. Împreună, toată familia, Lena, Dorian, Maura, Aian, Iulia, Marius, Doris, Ianis... concursuri, delagații, agitație. Întoarcere în satul natal, întâlnirile Societății ”Conexiuni”, plecare în Spania, pregătirea Monografiei Palatului Culturii, invitați din Franța, lecturi, discuții, ședințe, televiziune, dureri de gât, drumuri lungi, drumuri scurte... toate relatate cu grijă, cu gândul că nu trebuie lăsate uitării. Deși, câte nu vor mai fi fost!... Printre acestea, își fac loc mărturisirile, așa cum stau bine într-un jurnal: ”Au trecut zile bune de când nu am mai scris un rând. Am avut cu adevărat niște zile fierbinți – și la propriu și la figurat. Căldura de peste 30 de grade și organizarea unui festival de mare ținută. Pentru reușita Festivalului Internațional ”Nunta Zamfirei” mi-am folosit la maxim toate energiile.” ”În linie dreaptă spre ”Nunta Zamfirei” și ”Târgul Mare al Bistriței” vorbesc despre două evenimente importante ale orașului, cu implicare din partea instituției ”Palatul Culturii” și a lui Dorel Cosma, managerul ei. Urmează ”Mai e nevoie și de concediu”, în luna septembrie. Un concediu planificat în Italia.  E un timp de relaxare, de liniște, cu familia, în locuri frumoase, surse de inspirație pentru scriitorul Dorel Cosma. Octombrie vine cu ”Oktoberfest”, noiembrie cu ”Literatura și teatrul la mare înălțime” și decembrie cu ”Rădăcinile eternității”, un fel de întoarcere la origini, din dorința de a o lua mereu și mereu de la capăt. Nu așa face și clepsidra care, în pofida timpului ineluctabil, forțează întoarcerea lui, de fiecare dată, ca-ntr-un joc de-a destinul?...

      2017 – un an de poveste, de cuprins într-o carte. Un an de câștiguri. Dar și de pierderi. Dintre care, cea a Regelui Mihai este prezentată într-un spațiu generos în cartea lui Dorel Cosma: ”16 decembrie este o zi deosebită, acum devenită tristă. O adevărată întâlnire cu istoria.”

      Nici nu se încheie bine anul 2017, că Dorel Cosma face deja planuri pentru următorul, 2018, anul în care s-a sărbătorit centenarul Unirii de la 1918. Și viața merge mai departe. Alte evenimente, alte trăiri, alte gânduri. Dar cele opt capitole rămân titluri generice pentru conținuturi ce se vor completa și diversifica în anii următori.

      ”Reflux de clepsidră” este o carte – document, jurnal subiectiv și cultural, mărturie a unui timp care nu se mai întoarce decât în/ ca amintire. Și rămâne în această carte, la care cuvintele însoțitoare aparțin lui Valentin Marica și lui Cornel Udrea. Ele nu fac decât să pună în lumină valoarea incontestabilă a acestei lucrări. De asemenea, traducerea în limba engleză, aparținând lui Zorin Diaconescu, favorizează lectura acestei cărți în lume.

       Cu ”Reflux de clepsidră”, Dorel Cosma realizează imaginea unei societăți într-un an, devenit simbol. Nu știm dacă Dorel Cosma a ales anul 2017 sau 2017 l-a ales pe Dorel Cosma, înspre binele culturii, literaturii...

 

ELENA M. CÎMPAN