POEM RECITAT ÎN CADRUL FESTIVALULUI INTERNAȚIONAL DE POEZIE ONLINE - ANCA SÎRGHIE, SIBIU

Inapoi la stiri

POEM RECITAT ÎN CADRUL FESTIVALULUI INTERNAȚIONAL DE POEZIE ONLINE - ANCA SÎRGHIE, SIBIU

Anca Sîrghie – Sibiu

 

 

Ornic de taină, Sibiul

 

Cum ştie măsura Sibiul tactul orelor,

iubite, tu n-ai să-nţelegi niciodat,

Este un cifru de nedezlegat

duhul tăcerii, cel încrustat în pietrele scărilor.

 

Când nopţile îşi spun din ornice poveşti

aici şoapta de sânge mai cere dreptate.

Şi câţi furi adăstaţi la porţi de cetate!

“Pace ţie, aducătorule de bune veşti!”

 

Să ştii că burgul a fost nu cavou, ci pat pentru veacuri călătoare.

Aşa a rezistat mareelor cu zăngănit de arme

şi cu feţe mustăcite. Ochiul cetăţii niciodată nu doarme.

Zidul boltit îmi ţine-n chingi respiraţia ce încă doare.

 

Prin ferestre de palat în lumina paradisului,

ca o împărătească emblemă de dor divin,

ascultă cum se rostogolesc şi azi suave sunete de clavecin,

învăluind într-un fuior tandru turnurile visului.

 

Şi-acum, iubite, castanii mai poartă pe frunze tatuajul toamnelor

sub dantela în alb a munţilor falnic delirând.

Ascultă şi tu pocnetul castanelor ce-mi stăruie-n gând

şi pe stradéle de burg mereu aceiaşi paşi romantici ai doamnelor.

 

Treze mereu, aici semnele vremii ard în mine dureros,

iar vrednicii fierari, blănari şi dogari, croitori,

apărând turnuri de prigoană şi feluri de orori

au urcat împăcaţi în numele stradélelor Oraşului de Jos

 

De-ţi plimbi paşii pe unde grilajele timpului şi-au aşezat vatra,

priveşte în depărtare la secole cu molime şi cu odoare.

Din iscălituri semeţe, iubite, se înălţau ruguri de vrăjitoare,

pe când în Grosser Ring copitele turnirului toceau piatra.

 

„La ce le trebuia românilor un catehism luteran?”

Aici trăia odată... Dar când a murit? De ce-a făcut popas?

întreabă unul dintre turiştii vorbind în der, die, das.

„Oh, la, la! Quelle richesse!” răspunse un ecou dintr-un alt an.

 

( din antologia Sibiu-Hermannstadt în scrisori sentimentale, Editura Imago, Sibiu, 2007, p. 212-213)

 

Sibiu, Clockwork of mystery

Traducere, Zorin Diaconescu

 

 

Knowing the measure, the tact of the hours,

you will never understand, my dear

the spirit of silence,  an unresolved figure

the one embedded in the stones of the stairs.

 

 

When the nights tell their stories from here,

the whisper of blood demands justice.

And how many thieves are at the city gates!

"Peace be with you, bearer of good news!"

 

 

Know that the burg was not a tomb, but a bed for traveling ages.

That's how it resisted the tides with the clatter of guns

and mustachioed faces. The eye of the city never sleeps.

The vaulted wall holds my breath, which still hurts.

 

 

Through the palace windows in the light of paradise,

like a royal emblem of divine longing,

he listens to the still soft sounds of the harpsichord rolling today,

enveloping the towers of the dream in a tender stream.

 

 

And now, darlings, the chestnuts still wear the autumn tattoo on their leaves

under the white lace of the towering delirious mountains.

Listen to the crack of the chestnuts that lingers  in my mind

and on the streets of the burg always the same romantic steps of the ladies.

 

 

Always wake up here weather signs burn me painfully

and worthy blacksmiths, furriers and coopers, tailors,

defending towers from persecution and all horrors

rose reconciled on behalf the Lower Town’s narrow streets

 

 

your walking steps where grillz time have sitting on the hearth,

that looks away for centuries with plagues and odors.

From haughty, beloved staircases, witch's rugs rose,

while in the Grosser Ring the hooves of the tournament chopped the stone.

 

 

"What did the Romanians need a Lutheran catechism for?"

They once lived here ... But when did they die? Why did they cease?

asks one of the tourists speaking in der, die, das.

"Oh, la, la! What wealth! ” answered an echo from another year.

 

 

(from the anthology Sibiu-Hermannstadt in sentimental letters, Imago Publishing House, Sibiu, 2007, p. 212-213)