POEM RECITAT ÎN CADRUL FESTIVALULUI INTERNAȚIONAL DE POEZIE ONLINE - ELENA M. CÎMPAN, BISTRIȚA

Inapoi la stiri

POEM RECITAT ÎN CADRUL FESTIVALULUI INTERNAȚIONAL DE POEZIE ONLINE - ELENA M. CÎMPAN, BISTRIȚA

                       Lume dreaptă, ca o linie,

              din ce în ce mai subțire și ușor de rupt

ELENA M. CÎMPAN, BISTRIȚA

 

Nu, nu!

Lumea nu se înalță la cer!

Trupul ei, sufletul ei, gândul ei nu urcă,

Ci coboară înspre pământ,

Cu picioare, cu mâini, cu tăcere;

Lumea e o monedă caldă

Apăsată de o nelume rece și necunoscută;

Ziua strânge, noaptea strivește,

Lumina obosește, întunericul doare;

Deasupra lumii trec zilnic păsări călătoare,

Lumea se micșorează,

Cu câte un an, cu câte un prieten,

Până ajunge o lume mică,

Din măreția-i doar o urmă;

Ne străduim,

Dar suntem caraghioși la vârsta noastră,

Gata să ne uscăm ca frunzele...

Nu, nu!

Lumea aceasta nu se va înălța niciodată la cer!

 

( 25 mai, 2020 )

 

Straight world, like a line,

getting thinner and easier to break

Traducere, Zorin Diaconescu

 

 

No, no!

The world does not ascend to heaven!

Her body, her soul, her thought does not ascend,

But descends to the earth,

With feet, with hands, with silence;

The world is a warm currency

Pressed by a cold and unknown world;

The day gathers, the night crushes,

The light tires, the darkness hurts;

Traveling birds pass over the world every day,

The world shrinks,

With a year, with a friend,

Until a small world arrives,

From the greatness there is only a trace;

We strive,

But we are funny at our age,

Ready to dry like leaves ...

No, no!

This world will never ascend to heaven!