POEM RECITAT ÎN CADRUL FESTIVALULUI INTERNAȚIONAL DE POEZIE ONLINE - IOAN RADU VĂCĂRESCU, SIBIU

Inapoi la stiri

POEM RECITAT ÎN CADRUL FESTIVALULUI INTERNAȚIONAL DE POEZIE ONLINE - IOAN RADU VĂCĂRESCU, SIBIU

Pe Spinarea Câinelui

IOAN RADU VĂCĂRESCU, SIBIU

 

Ce vreme câinoasă era pe-atunci

şi ce veseli coboram noi Spinarea Câinelui

cădea apa fără sfârşit din norii aşezaţi pe acoperişuri

aducea peste noi ţăndări de ţiglă şi ace de mortar vechi

dar ce veseli eram noi trei

eu şi cu tine şi cu sora ta geamănă

 

Vă ţineam de încheieturile mâinilor

una de-o parte şi una de cealaltă

simţeam atingerea rece a brăţărilor de argint veneţian

în timp ce voi două vă strigaţi ca de la mari depărtări

 

Nu-mi încăpeam în pielea udă de bucurie

că vă port pe amândouă pe vremea câinoasă

în jos pe Spinarea Câinelui

în straniu echilibru pe-acea strâmbă

coloană vertebrală a oraşului aproape lichefiat

 

Era prima dată când vă ţineam lângă mine

pe amândouă odată

nu-mi venea să cred că sunteţi una ca alta

că mirosiţi la fel a liliac sălbatic şi ud

că trupul e-acelaşi gutui zvelt şi obraznic

că aceleaşi brăţări de argint

vă înlănţuie încheieturile înlănţuite de palmele mele

 

Doar că

păreai a spune

pe-acea vreme câinoasă

veseli ajunşi chiar jos pe Spinarea Câinelui

nu-i aşa că răcoarea argintului

e-aceeaşi la dreapta şi la stânga ta?

 

Nu mă gândisem la asta

nu existase o astfel de întrebare

pe-acea vreme

cât de câinoasă poate fi vremea

cine erai tu şi cine sora ta geamănă

cine stătea la stânga

şi cine la dreapta trupului meu lichefiat

 

În spatele acelei întrebări se înălţa strâmbă

şi şchifuită de rafalele apei fără de sfârşit

Spinarea de Câine a oraşului de vremuri vesele şi câinoase

 

The Dog’s Spine

 

What doggish weather

yet how carefree we felt going down the street called

the Dog’s Spine

rain kept falling endlessly from the clouds piled

high on the roofs

pelting us with splinters of roof tiles

and needles of old mortar

but how joyful the three of us were

you your twin sister and I

 

I held both of you by the wrist

one on one side and one on the other

I felt the cold of your Venetian silver bracelets

while you called to each other as if from a great distance

 

I was bursting out of my wet skin with happiness

that I led you both in that doggish weather

down the Dog’s Spine

in a strange equilibrium on that twisted

vertebral column of the nearly liquefied city

 

It was the first time I held you both

near me at once

I couldn’t believe that each of you was like the other

that you smelled like wild wet lilacs

that your bodies were the same slender naughty quince tree

that the same silver bracelets

enchained your wrists enchained by my hands

 

It’s seemed

in that doggish weather

as though you were asking me

our having joyfully reached the foot of the Dog’s Spine

isn’t the coolness of the silver

the same to the right and to the left?

 

I hadn’t thought of that

I’d never faced such a question

before that moment

when the weather was so doggish

which was you and which your twin sister

who was on the left and who on the right

of my liquefied body

 

Beyond that question rose twisting

and beaten by the doggerel of the endlessly falling rain

the Dog’s Spine of the city’s carefree and doggish weather

                                   

Translated by Adam J. Sorkin and Valentin Radu