”OCUPAȚII TRADIȚIONALE” - 5 MINUTE DE FOLCLOR CU BIANCA SIMIONCA!

Inapoi la stiri

”OCUPAȚII TRADIȚIONALE” - 5 MINUTE DE FOLCLOR CU BIANCA SIMIONCA!

 

 

Pe teritoriul zonei nu există unități de talie mare specializate în prelucrarea lemnului, dar există în schimb ateliere de tâmplărie ale micilor meșteșugari, care produc mobilă, cherestea pentru construcții minere, butoaie, uși, ferestre. „La mijlocul secolului al XIX-lea, se confecționau lăzi de zestre și blidare sau copilețe (colțare) din lemn de molid, pictat în culori închise.”[1]                                                                                                                                  În unele sate se practică meșeșugul olăritului. Se confecționează, cu multă fantezie ceramica roșie. Localitatea Josenii Bârgăului, plină de farmecul și pitorescul cadru natural al satelor de pe Valea Bârgaielor este deținătoarea străvechiului meșteșug al ceramicii negre.                                                                                                                                                                  „În portul popular din zonă se folosesc fibre vegetale (in, cânepă, bumbac) prelucrate în diferite feluri, din care se confecționează cămășile, poalele, ițarii, „cârpele” de cap ; fibre animale, lâna din care se țes catrințele, cioarecii, brâiele, hainele lungi de dimie, reprezentând firește, producția unui alt meștesug.”[2]                                    Pe Valea Bârgăului se pot vedea lucrând cojocarii bistrițeni, ale căror pieptare cu ciucuri colorate imprimă o notă aparte imaginii generale a portului tradițional local. În componența costumului popular românesc intră nu un singur gen de artă, folosind  un singur fel de materie primă prelucrată într-una sau mai multe tehnici specifice, ci ne aflăm în fața unui ansamblu complex la alcătuirea căruia participă materii prime diferite, și bineînțeles, tehnici diferite.                                                                                                                                               În ținutul Bistriței și Năsăudului se găsesc sate în care bătrânii meșteșugari încă mai sunt apreciați pentru obiectele pe care le lucrează, în care costumul popular este încă la mare căutare. În piața săptămânală din Năsăud se aduc și astăzi o mare varietate de produse meșteșugărești, unele dine le putând fi considerate drept autentice creații de artă populară.                                                                                                                                                                                   Mulți dintre bărbații mai în vârstă din sat cunosc aspectele caracteristice de viață și cultură la stânele de pe Munții Călimani. La stânele de vară șieuțenii păstrează până în zilele noastre structura și modul de organizare tradițional al târlei, precum și vechile unelte și tehnici de preparare a produselor lactate.                                                                         Un element specific zonei sunt cazanele de țuică care valorifică fructele livezilor, în special prunele și merele. Modul cum se prepară ginarsul este unul specific satelor din zona Năsăudului. Aici se întâlnesc însă „numeroase elemente de cultură materiale, îndeosebi uneltele de muncă și vase de tradiție străveche legate de lucrul la vie și prepararea vinului”[3]. Aici se practică unele datini și obiceiuri specifice locale legate de această ocupație.



[1] Andrei Pănoiu, Mobilier vechi românesc, București, 1975, p. 31.

[2] Lucia Apolzan, op. Cit, p. 78.

[3] Valer Butucă, Etnografia poporului român, Editura Bacia, Cluj-Napoca, 1978, p 189.