”JOCUL LA ȘURĂ” - 5 MINUTE DE FOLCLOR CU BIANCA SIMIONCA!

Inapoi la stiri

”JOCUL LA ȘURĂ” - 5 MINUTE DE FOLCLOR CU BIANCA SIMIONCA!

Tema zilei de astazi este despre jocul la șură.

Jocul la șură este un eveniment important în viața satului. În duminici și-n sărbători, atunci când nu era post, în majoritatea satelor din Transilvania se organiza jocul sau hora satului. În vechime, când nu erau cămine culturale ca și astăzi, jocul se făcea pe perioada verii în curtea sau în șura unui sătean, iar iarna într-o casă.                                În mai multe sate, organizarea jocului la șură era anunțată din timp. Dar, ca să nu uite sătenii, dimineața, înainte de a se merge la biserică, dobașul satului se urcă pe cel mai înalt deal și strigă să-l audă tot satul că în duminica respectivă, după Sfânta Liturghie, este joc.           Nu era duminică în care să nu fie joc, la care participa toată suflarea satului : de la preot, învățător și până la cei mai mici copii, care încercau să prindă de pe margine tainele jocului. Organizarea cădea întotdeauna în seama „chizășilor” ( doi sau trei feciori mai vârstnici din sat, de obicei scăpați de armată). Ei arvuneau din timp ceterașii, iar cheltuielile le împărțeau pe întregul tineret din sat care participă la horă, sub forma unei taxe de intrare.  Și după ce se termina slujba de la biserică, începea jocul. În șură intrau muzicanții,(ceterașu, contralăul și fluierul) însoțiți de feciorii care i-au plătit. În ocol, pe margine fetele așteptau să fie chemate la joc.                                                           În unele sate de pe Valea Țibleșului din județul Bistrița – Năsăud, fetele umblau în grupuri prin mijlocul satului sau în preajma uliței unde avea loc jocul și așteptau să fie chemate de feciori pentru că singure nu puteau intra în joc. Pe lângă tineretul care participa la joc, se mai adunau și femeile din sat. Unele aveau la joc fete sau feciori, altele nepoți și nepoate. Erau și femei care veneau doar „de dragu de a se uita” și care memorau toate gesturile și strigăturile din joc, dar și care cu care joacă. Tododată luau casele de-a rândul și îi criticau pe toți din sat, care ce o mai făcut, având o evidență precisă a tuturor locuitorilor.                                                                                                            Pe Valea Bârgăului era obligatoriu ca fata să meargă la joc cu draguțu sau cu un verișor, aici fiind cel mai bun mijloc de a se cunoaște tinerii. La joc, feciorii strigau diverse lucruri despre Fetele care stăteau și rezemau pereții

        Jocul dura câteva ceasuri cu scurte pauze, după care fetele erau conduse acasă de feciori „înainte de sfințătu soarelui”. Uneori, erau conduse până la poartă. Alteori feciorii intrau în casă și erau serviți cu un pahar de horincă, în funcție de stituație și de stare.