PREOT PROF. NICOLAE FEIER: DE LA GHERONTOCRAȚIE LA GHERONTOFOBIE

Inapoi la stiri

PREOT PROF. NICOLAE FEIER: DE LA GHERONTOCRAȚIE LA GHERONTOFOBIE

,,Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta”

În greaca elenistică termenul ,,gherontocraţie” definea o rânduială socială în care ,,bătrânii” aveau primordialitate în ceea ce priveşte conducerea tuturor treburilor publice, gherontosul fiind înţeleptul, sfătuitorul, cel cu ,,şcoala vieţii”, cel de ale cărui sfaturi trebuia să se ţină seama.

          În lumea romană gherontosul ere definit ca ,,senex”, iar sfatul înţelepţilor se numea ,,Senatus”. Senatul, cel puţin sub aspect filologic, desemna ,,Sfatul bătrânilor”, ,,Sfatul înţelepţilor”.

               În lumea dacică, ca de altfel la toate ginţile indoeuropene, bătrânii poporului se numeau ,,baali”, adică ,,stăpâni”, sau ,,băli”, sau ,,bălăi” adică ,,cei cu păr alb” şi ,,cei înveşmântaţi în alb”. De aici şi expresia ,,pânzele albe”, desemnând detaşarea de culorile vieţii şi, în final, linţoliul de înmormântare.

 ,,Sfatul Moşilor” la daci era constituit totdeauna din ,,Zece bătrâni”, care se mai numeau şi ,,DECE BAALI”. Deci, ,,Decebal” e un nume al regalităţii dacice,  abia apoi a persoanei care purta corona solară peste căciula dacică. Despre aceasta nu ne-am dat seama din pricina puţinătăţii surselor documentare antice. IPS Mitropolit Andrei al Clujului zicea că sltă cauză ar fi superficialitatea cercetării.

           Şi Strabon în ,,Geografia, XVI, vorbeşte despre aceşti ,,Dece” ca fiind profeţi, aşa cum îi numeşte şi Herodot, ,,Şi profeţii erau cinstiţi, încît erau socotiţi vrednici de domnie, ... astfel ... Orfeu, Musaios şi zeul (de) la Geţi, în vechime Zamolxis, un pitagoreu, iar în vremea noastră Decaineos care prooroceşte lui Burebista.”, Strabon: Geografia, XVI, 2, 39

           Decaineos: Dacă ,,Deca” înseamnă ,,Zece”, oare ,,Ineos” să-i fi fost numele propriu venind de la un munte al său sacru: ,,Ineul”? Sau, poate, e un ,,Dece” nou (,,nev”), Deceneu, aşa cum l-au transcris latinii?

          Iordanes continuă:  ,,De aceea geţii au fost totdeauna superiori aproape tuturor barbarilor şi aproape egali cu grecii, după cum relatează Dio, care a compus istoria şi analele lor în limba greacă. El spune că aceia dintre ei care erau de neam (ales) s-au numit la început ,,tarabostesi”, iar apoi ,,pilleati”. Dintre dânşii se alegeau regii şi preoţii.

          Şi într-atât au fost de lăudaţi geţii, încât se spune că la ei s-a născut Marte (Ares), pe care înşelăciunea poeţilor l-a făcut zeu al războiului.

           De aceea spune şi Vergilius (că Marte-Ares este n.n.): „Neobositul părinte, care stăpâneşte câmpiile geţilor.” (Iordanes, De origine.... 111).

 

 ,,Sfatul Moşilor” era un fel de Senat al dacilor şi al tuturor tracilor, aleşi dintre preoţii nobili pileaţi, tarabostesii. Fiind, potrivit ,,Legilor Belagine” zamolxiene, totdeauna zece, ei erau numiţi şi  ,,Cei Zece Stăpâni Judecători” sau mai scurt: ,,Dece”. Avem un Dece-neu, un Decebalvis per Scorilo, un Dece-baal, sau poate mai mulţi.

 Ei sunt atestaţi în numeroase scrieri antice, inclusiv în Sfânta Scriptură, într-o proorocire a profetului Zaharia, care se împlineşte în  momentului în care Sf. Apostol Pavel va fi chemat din Troia Asiei Mici în Samotracia Europei, (ţinut tracic al ,,bessilor buni ai lui Alexandru Machedon” -  ,,Anabassis Alexandros”, la Arian,) de către un trac machedon.

Iată textul: ,,Aşa grăieşte Domnul Savaot: În zilele acelea unul dintre cei zece oameni stăpâni dintre limbile neamurilor vor apuca pe un iudeu de poala hainei şi vor zice: Mergem şi noi cu tine, căci am aflat că Dumnezeu este cu voi!”  (Zaharia 8, 23).

În Faptele Apostolilor, un trac machedon, foarte posibil tarabostes (bess, pileat, fiindcă doar aceşti preoţi propovăduiau învăţătura despre nemurire şi, implicit credeau în înviere), i se arată în vis şi îl cheamă pe Sfântul Apostol Pavel în Europa, zicând: ,,Treci la noi şi ne ajută!” (Faptele Apostolilor 16),.

 Cum doar un ,,Dece”, putea avea prerogative profetice la machedonii traci din Samotracia, ca dealtfel la toţi tracii, şi în plus, îndeplinea sarcinile sacerdotale în sanctuarele tracilor, după zicerea lui Herodot (Herodot: Istorii V-112), el fiind totdeauna reprezentant al celor ,,Zece” şi mesager către divinitate jertfit prin aruncare în suliţe, adică ,,Dece datus Dei” (Al zecelea e dat lui Dumnezeu”. De aici avem termenul ,,decedat”), şi cum cererea bărbatului machedon era adresată unui evreu (Sf. Ap. Pavel) care prin puterea cuvântului său va marca definitv, în sens creştin, destinul Europei şi al umanităţii, înclinăm să credem că în el se împlineşte profeţia lui Zaharia.

            Metopă din Muzeul Luvru, provenind din Provincia Dacia Superioară (zona Bistriţei) reprezentând-o pe zeiţa Dacia, primind jertfa celui mai bun din ,,Cei zece stăpâni judecători”, adică inima unui ,,dece datus Deei”. Zeiţa poartă nelipsita căciulă dacică.

            E de observat că aceşti ,,bătrâni” judecători nu sunt bătrâni sub aspect biologic, ci doar sub aspectul responsabilităţii lor socio-religioase.

          ,,Cine nu are bătrâni să-şi cumpere”, zice o vorbă veche.

          Spre final, vă voi spune o poveste din vremea în care traco-machedonul Alexandru s-a supărat pe gherontocraţii de lângă tatăl său, regele Filip al Macedoniei. (Acum toată lumea zice că Filip şi Alexandru au fost greci, uitând zicerea retorului grec contemporan, Demostene, în ,,Filipicele” cum că: ,,Filip şi progenitura sa Alexandru, nu că sunt greci, ci nici măcar înrudiţi cu grecii şi nici măcar barbari dintr-o zonă tracă în care lucrul acesta e privit cu demnitate, ci nişte nenorociţi de machedoni dintr-o zonă a Traciei din care încă nu se poate cumpăra un sclav bun”.(Filipicele III.)

          Potrivit celui mai vechi roman românesc medieval ,,Alexandria şi Esopia”, Alexandru, sfătuit de către Aristotel cum că nu ar fi fiul ,,barbarului traco-machedon” Filip, ci al lui Zeus al grecilor, (din această pricină spune Iorga, confirmat de Mircea Eliade, că Alexandru a promovat limba grecilor în loc să-şi promoveze propria sa limbă ,,limba noastră ratând ce mai mare şansă de a deveni o limbă universală”), ar fi pus să fie omorâţi toţi bătrânii poporului, în frunte cu tatăl său. Unul dintre tinerii săi generali şi-ar fi ascuns tatăl.

          Regele Darius al Persiei, căutând prilej de război, a cerut tânărului rege Alexandru ,,funia de nisip pe care strămoşii săi perşi ar fi împrumutat-o oarecând machedonilor”.

          Văzându-şi fiul supărat, bătrânul ascuns l-a întrebat, iar acesta i-a dezvăluit misterioasa cerere a lui Darius. Atunci bătrânul i-a zis: Scrieţi lui Darius acestea: ,,Deoarece acea funie ce ne-a fost dată de mult timp s-a stricat şi ca nu cumva să vă trimitem o funie mai subţire sau mai scurtă decât cea pe care ne-aţi împrumutat-o, vă rugăm să ne trimiteţi o mostră de funie de nisip după modelul căreia vă vom facea funia aşa cum ne-aţi dat-o”. Primind scrisoarea, regele Darius ar fi exclamat: ,,Machedonii nu şi-au omorât toţi bătrânii”.

          Iată o mostră de îmbătrânire activă!

          Gherontofobia este frica de bătrâni şi de bătrâneţe.

          Sfinxul, zice Sadoveanu în ,,Creanga de aur”, că e ,,un leu cu cap de muiere”, adică o leoaică. Moirele sau ursitoarele trace au pus în gura acestei creaturi mitice o întrebare pentru toţi clătorii ce treceau prin faţa sa. Cine nu ştia răspunde era sfâşiat. Iată întrebarea:

          - ,,Ce fiinţă merge dimineaţa în patru picioare, la amiază în două iar seara în trei?

          Răspunsul este:

          -,,Omul” cel ce în ,,seara vieţii” se sprijină în baston sau poate pe umărul unui fiu înţelept şi blând.

          ,,Conflictul între generaţii” are uneori efecte pozitive. De cele mai multe ori sfârşeşte într-un ,,divorţ” iremediabil şi lamentabil.

          Cum, acum copiem obiceiurile occidentalilor, s-ar putea ca prăpastia să devină hău. Aşa că vă invit să meditaţi dacă nu e mai productiv modelul strămoşesc de familie în care bunicul şi bunica fac punte peste generaţia activă, purtând grijă de nepoţi. Am scăpa astfel de ,,bone” care sunt plătite să dea copiilor o dragoste simulată şi i-am face pe bătrâni ,,să dea în mintea copiilor” recuperând tinereţea pierdută.

          Nu ,,trimiţându-i la plimbare” în timpul senectuţii ca să vadă Europa, ci folsindu-i ca dascăli plini de iubire pentru cât mai mulţi nepoţi.

          E o idee, o cinsitre, o reinvestire întru demnitate. Nu!

                                       

 

                                                                      Preot prof. Nicolae Feier