”PUTEREA CREDINȚEI ȘI A RUGĂCIUNII” - PREOT VASILE BENI

Inapoi la stiri

”PUTEREA CREDINȚEI ȘI A RUGĂCIUNII” - PREOT VASILE BENI

Textul Evangheliei la Duminica 31-a după Rusalii: „În vremea aceea, pe când Se apropia Iisus de Ierihon, un orb ședea lângă drum, cerșind. Și, auzind el mulțimea care trecea, întreba ce se întâmplă. Și i-au spus că trece Iisus Nazarineanul. Atunci el a strigat, zicând: Iisuse, Fiul lui David, miluiește-mă! Și cei care mergeau înainte îl certau ca să tacă, dar el cu mult mai mult striga: Fiule al lui David, miluiește-mă! Deci, oprindu-Se, Iisus a poruncit să-l aducă la El; și apropiindu-se, l-a întrebat: Ce voiești să-ți fac? Iar el a spus: Doamne, să văd! Și Iisus i-a zis: Vezi! Credința ta te-a mântuit. Și îndată a văzut și mergea după El, slăvind pe Dumnezeu. Iar tot poporul care văzuse a dat laudă lui Dumnezeu”( Ev. Luca 18, 35-43).

Dragii noştri credincioşi!

Viața fiecăruia dintre noi se desfășoară între cele două mari taine, între leagăn și mormânt, între naștere și moarte. Pe parcursul acestei călătorii, am putea spune că nu de puține ori ne este pusă la încercare credința în bunul Dumnezeu. Pentru că avem parte de obstacole, eşecuri, insuccese, boli, dezamăgiri şi exemplele pot continua.

În cele ce urmează aş dori să mă opresc la două învăţături şi o pildă legate de credinţă.

 1.Ce este credinţa şi ce înţelegem prin credința teoretică. Puterea sufletească de a accepta ca adevărate datele învățăturii de credință, ce nu pot fi înțelese rațional uneori sau nu pot fi văzute cu ochii. Iar această credință noi  ne-o mărturisim de fiecare dată atunci când rostim Crezul sau Simbolul credinței: Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl, Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului,  văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și într-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.

Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara, şi S-a făcut om.

Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat.

Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.

Şi S-a înălţat la ceruri şi șade de-a dreapta Tatălui.

Şi iarăsi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit.

Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci.

Într-una sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;       

Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor.

Aştept învierea morţilor

Şi viaţa veacului ce va să fie. Amin!

Aceasta este învățătura pe scurt a credinței noastre creștine, care a fost alcătuită de Sfinții Părinți ai Bisericii la întâiul sinod ecumenic de la Niceea (325) și la al doilea sinod ecumenic de la Constantinopol (381).

Crezul este alcătuit din 12 articole, iar fiecare articol deschide căi spre reflecție și meditație a învățăturii noastre creștine.

Pentru că în Crez noi ne mărturisim credința în Dumnezeu-Tatăl, Care a creat lumea, în Dumnezeu-Fiul, Care a mântuit-o și în Dumnezeu-Duhul Sfânt, Care îi poartă de grijă.

Ne mărturisim credința în Biserică, care este „una, sfântă, sobornicească și apostolească”, în Sfintele Taine, dar și faptul că ne îndreptăm spre viața veșnică, pe care de altfel o și așteptăm.

2. Ce înţelegem prin  credința practică. În cele amintite mai sus am încercat să spun ce este credința din punct de vedere teoretic, în cele ce urmează aș dori să mă opresc la credința practică. Şi aş porni de la o întrebare. Ce este credința practică? Este credința noastră  personală, prin care noi contribuim la săvârșirea unei minuni. Iar Sfânta Scriptură ne oferă asemenea exemple şi ne oprim doar la două:

a. Un prim exemplu îl întâlnim la femeia cananeancă, care venind la Iisus la rugat stăruitor să-i vindece fiica, iar ca răspuns îi zice: ,,O, femeie, mare este credința ta; fie ție după cum voiești. Și s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela (Matei 15, 28).

b. În Evanghelia de astăzi, a orbului din Ierihon, care apropiindu-se de Iisus îl ruga: ,,Fiule a lui David, fie-ți milă de mine! Ce voiești să-ți fac, l-a întrebat Iisus? Doamne, să văd! Vezi! Credința ta te-a mântuit (Luca 18,42).

3. Puterea credinței și a rugăciunii. Este o întâmplare care s-a petrecut în fosta Uniune Sovietică și în care este vorba despre un preot care purta numele de Arsenie și care a fost un mare duhovnic, a fost deținut politic și a trăit între anii 1893-1973. Și părintele Arsenie și un alt deținut care era ateu, au fost pedepsiți cu izolatorul, iar afară erau minus 37 de grade Celsius și viscol. Astfel, părintele Arsenie și Alexei, care era ateu, urmau să înghețe în două ore. Iar părintele Arsenie și Alexei au fost condamnați să petreacă 48 de ore în acel spațiu strâmt. Părintele Arsenie era bătrân, iar Alexei fusese bătut, așadar amândoi erau epuizați. În timpul celor 48 de ore, părintele Arsenie s-a rugat fără întrerupere lui Dumnezeu. Rugăciunile lui erau așa de calde și de pline de credință, încât Alexei, care era ateu, a devenit credincios. Prezența lui Dumnezeu era trăită de amândoi. Știau că nu sunt singuri. Simțeau că Dumnezeu era alături de ei. Aproape de moarte, au văzut că celula se umplea de lumină. Alexei văzu că uniforma de ocnaș a preotului se transformase într-un veșmânt orbitor și alte două ființe îmbrăcate în alb se rugau împreună cu ei. Când celula a fost deschisă, după 48 de ore, gardienii se așteptau să găsească două cadavre înghețate. În schimb i-au găsit pe cei odihniți și radioși, cu un strat gros de chiciură pe haine. Nespus de mirați, nevenindu-le să creadă că îi găseau în viață, au întrebat: „Cu ce v-ați încălzit?”- „Cu credința în Dumnezeu și cu rugăciunea”, a răspuns părintele Arsenie.

Să nu uităm că a  crede presupune un efort și anume că dincolo de logica omenească, dincolo de posibil se poate întâmpla și imposibilul.  Iar  acest lucru ni l-a descris Evanghelia de azi, precum şi versurile care spun: „Poți să pierzi averi și ranguri / Fericiri ca roiu-n spic / Dacă n-ai pierdut credinţa / Atunci n-ai pierdut   …   nimic!”. Amin!   

Pr. Vasile Beni