FORME DE RELIEF

Inapoi la stiri

FORME DE RELIEF

Deal, vale, munte, câmpie, depresiune, deltă, podiș, insulă, șes… cuvinte la care ne gândim, din categoria forme de relief. Și, desigur, realități clare, simple, reale. Vizibile și admirate.

      Dar formele de relief mai pot fi întâlnite și în alt context. La oameni, de exemplu. Există oameni- munte, oameni- șes, oameni – insulă, oameni- deltă. Suntem la înălțimea faptelor, a gândurilor, a ideilor, a sentimentelor. Uneori mici, la limită cu pământul, alteori înalți, cât vârfurile. Avem zile în care ne vedem din văzduh și zile care ne acoperă, de parcă s-ar prăbuși lutul peste noi. Privim omul din fața noastră ca pe un câmp, deschis, senin, așa cum și este, sau ca pe o mlaștină, adunătură de resturi, din care nu mai poate ieși. Stăm îndelung lângă cel care a tot strâns val după val și zâmbește cu delta lui în soarele iubitor. Prezența unora dintre noi ne dă fiori, de primejdie, când orice se poate surpa. Fiori de bucurie, înțelegându-i insula, insularitatea, ca pe o comoară, ca pe o bogăție. Culegem sclipirile din priviri, ca flori ale apropierii. Lumea aceasta care se mișcă odată cu noi este o geografie „din ceas dedusă”.

      În forme de relief se pot transforma și unele instituții. Conduse bine, ele pot ajunge ca niște vârfuri, moderne și apreciate, ca niște piscuri, escaladate în timp, în ani, în vârste. Conduse rău, se mai târâie de azi pe mâine, pierzând teren, apele mâncând din materia lor, din spiritul slab, aproape bolnav. Uneori, dispar, de-a dreptul. Chiar dacă nu fizic. Le mai vedem, clădiri și atât, „forme fără fond”…

     Multe activități, cu cheltuială, pot lua forma… formelor de relief. Puține mai reușesc să ne bucure sufletul, să ne încânte, să ne înfrumusețeze clipa și să nu fie „de pomană”. Și ele se aseamănă unei pante, unui versant, unei depresiuni, unei grămezi de… interese. „Boii să iasă!”

      Acțiunile noastre sunt ca niște forme de relief. Atunci când ne reușesc și sunt realizate cu pasiune, ajungem norii cu vârful degetelor de la mâini… Când se împotmolesc în cauze, devin ca stâncile ce stau să cadă, amenințând, stricând  și distrugând peisajul din jur.

       Sentimentele înalte sunt și ele aidoma unor forme de relief pe măsură. Sentimentele joase abia dacă sunt vizibile, sesizabile cu ochiul liber, deși fac mai mult rău, decît le-am crede în stare. Gândurile se așează, ordonând deal-vale, deal-vale. Ideile bune stau sprijinite de creste, ideile rele se pierd printre crăpăturile din peșteră.

      Sunt foarte multe forme de relief, așezate, de veacuri, într-o machetă văzută și în alta nevăzută. Dar…toate cele văzute vor fi nevăzute, iar cele nevăzute vor ajunge, într-o zi, văzute.

 

Elena M. Cîmpan