FILMUL DOCUMENTAR ”PLÂNG - CLOPOTELE ÎN ORAȘUL PUSTIU” - REALIZAT DE JURNALISTUL CIPRIAN MOLDOVAN - A UMEZIT OCHII ȘI INIMILE SPECTATORILOR DIN BISTRIȚA!

Inapoi la stiri

FILMUL DOCUMENTAR ”PLÂNG - CLOPOTELE ÎN ORAȘUL PUSTIU” - REALIZAT DE JURNALISTUL CIPRIAN MOLDOVAN - A UMEZIT OCHII ȘI INIMILE SPECTATORILOR DIN BISTRIȚA!

Să încep prezentarea acestui sensibil, dureros, și documentat film ”Plâng clopotele în orașul pustiu” realizat de jurnalistul Ciprian Moldovan cu prilejul Comemorării a 70 de ani de la exodul, evacuarea sașilor transilvăneni - din septembrie 1944 în Germania și Austria - cu o imagine-emblemă, credem - a filmului - UN COPIL BLOND CU OCHI ALBAȘTRII SURÂZÂND, DINTR-UN CĂRUCIOR AL EVACUAȚILOR, ÎNTR-O GARĂ ALĂTURI DE MAMA SA - PE UN DRUM NECUNOSCUT - VIITORUL E ÎNSĂȘI TRIUMFUL VIEȚII PAȘNICE! Cred că acesta trebuie să fie Mesajul optimist, pozitiv, plin de speranțe în Viitorul oricărui popor - SURÂSUL INOCENT, ÎNCREZĂTOR ÎN VIITOR, AL COPIILOR SĂI! Cu această imagine filmul atrocităților războiului, de oriunde ar porni el dramele, tragediile și durerile oamenilor, pierderile de bunuri, amintiri și vieți, filmul înfiorător, groaznic al crimelor oricărui război și al consecințelor sale, filmul (bine că e azi - numai film și nu realitate) unei specii umane violente, xenofobe, intolerante criminale - devine cât de cât suportabil la vizionare. Căci altfel - imaginile din arhiva vremii a calvarului sașilor, a zeci de mii de oameni civili, bunici, copii, mame, gravide, tineri, femei și bărbați alungați de bombe, arme, și instincte animalice criminale pe un drum al suferinței și durerii în necunoscut, alături de animalele lor, în căruțe-case triste, nomade pot fi generatoare de coșmare.

Filmul cuprinde imagini de arhivă și mărturii ale istoricului german Gunter Klein, ale lui Michael Anders Kraus (Austria) și ale Mariei Someșan din zona Bistriței.

Prietenii și vecinii noștri sași transilvăneni cu care am conviețuit pașnic și în armonie cel puțin 800 de ani s-au văzut nevoiți datorită războiului, a tratatelor internaționale nedrepte, iresponsabile, a propagandei naziste și a pericolului sovietic să-și abandoneze patria de origine, pământurile natale, bunurile agonisite într-o viață de om sau de generații, luând calea pribegiei pe un Drum în Necunoscut.

Nu aș vrea să fiu în situația acelor oameni, sași, populație de etnie germană, harnică și prietenoasă, plină de har, credință, de tradiții și civilizație.

Mă gândesc ce era atunci în septembrie 1944 în sufletul lor: Teamă, Disperare, Durere, Tragedie, Jertfă dar și Speranță! Dar îmi revine iarăși în minte imaginea viitorului Terrei - Surâsul Copilului Sas spre soarele păcii și al unei lumi mai bune, mai drepte purtând ca făclie lumina științei și a adevărului universal. Muzica - Misă a filmului este fericit aleasă subliniind dramatismul evacuării sașilor din ardeal în septembrie 1944. Apoi mă gândesc că acei sași au fost din nou încercați după ce s-au întors și și-au găsit pământurile și casele ocupate de tot felul de aventurieri ai vremii și au trebuit din nou să plece sau au fost duși la muncă forțată în lagărele din uniunea sovietică.

Oricum am privi lucrurile, din orice direcție politică sau geografică, din vest sau est drama sașilor transilvăneni este o dramă a războiului și a intoleranței! Cred că este acesta un mesaj al filmului, prilej de reflecție și de meditație, de îndemn la toleranță la pace și la iubirea Cristică a aproapelui de orice etnie ar fi. Căci intoleranța, războiul nu dovedește decât ignoranță, lipsă de cultură, de morală, de suflet, de civilizație.

Iar a ucide la ordinul generalilor planetei este o crimă împotriva umanității, o ignorare a Legilor Vieții Ale Lui Dumnezeu - ”Să nu ucizi!” căci vă reamintesc dacă ați uitat ”Stelele Nu-ți Dau Voie Să Ucizi” chiar dacă ele se află pe poleții generalilor acestei lumi. Ele, stelele - sunt Simbolul Vieții triumfale ale, creatorilor de stele și de viață universală! Acest film va trebui să ruleze pe toate ecranele lumii spre a pre-întâmpina războiul, ura, xenofobia, violența, intoleranța! Mulțumiri și felicitări realizatorilor, jurnalistul Ciprian Moldovan, acum iată și regizor de film documentar, și colegului său din postul de televiziune Direct TV, domnul Ioan Ciocan ce a asigurat montajul acestei pelicule de excepție, tulburătoare.

Și iar Surâsul Copilului Sas, blond cu ochi albaștri, credem că vestește un om nou al păcii, pe un pământ nou al păcii și științelor, sub un cer albastru al iubirii universale!

Alexandru Cristian Miloș