Volumul de versuri „A sosit clipa”, semnat de Theodor Damian și publicat la Editura Limes, reprezintă o incursiune profundă în universul interior al poetului, între gând și cuvânt, între cer și pământ. Theodor Damian, preot, profesor universitar, scriitor, poet și filozof stabilit în Statele Unite ale Americii, este o personalitate marcantă a culturii românești și universale, recunoscut pentru abilitatea sa rară de a conferi cuvântului o densitate morală și filozofică ce provoacă meditația, simțirea și introspecția.
Volumul cuprinde 50 de poezii, grupate în trei secțiuni: „Suntem litere”, „Peste Germering”, „luna” și „Logosul, Logosul”. Fiecare capitol este o călătorie, un examen al conștiinței și un dialog între cuvânt și lume, între fragilitatea omului și forța infinită a Logosului.
În prima secțiune, „Suntem litere”, cititorul este invitat să reflecteze asupra relației dintre om și cuvânt, între spiritualitate și viața cotidiană. Poeziile explorează ideea că fiecare literă, fiecare semn, este purtător al sensului și al adevărului, oferind momente de revelație poetică:
„în unul și același cuvânt / spinii sunt deodată frumoși / pentru că au trandafiri”.
Poemul „Omenia” se ridică aici ca un adevărat testament sufletesc, celebrând darul gratuit al iubirii și al omeniei:
„Omenia se dă gratuit / cum ni se dau / ziua și noaptea / … Omenia, ca și dragostea, nu se vinde / de-acolo izvorăște bucuria / ce încălzește / și luminează / acea ascunsă-n colinde / cele purtate de copii / pe la casele luminate / de steaua de sus / care le scânteiază”.
Această secțiune este un apel la conștientizarea frumuseții ascunse în gesturile simple și la recunoașterea valorilor universale ce dau sens zilei de azi.
Partea a doua, „Peste Germering, luna”, îl poartă pe cititor în adâncurile existenței și ale reflecției filozofice. Aici, Theodor Damian explorează timpul, destinul și continuitatea vieții, afirmând că, indiferent de începutul și sfârșitul nostru, există mereu lumina, ieșirea și învierea:
„și când te naști / și când mori / luna peste Germering / este aceeași / …undeva trebuie să existe / o lumină / o ieșire / o înviere”.
Această secțiune subliniază căutarea sensului și a speranței în mijlocul zbuciumului, invitând cititorul să descopere adâncimile interioare unde se conturează viitorul.
Partea a treia, „Logosul, Logosul”, atinge apogeul expresiei poetice și filozofice. Titlul volumului devine un strigăt și o chemare la acțiune, iar poetul se face avocatul cuvântului, al limbii române și al adevărului. În poemul care dă titlul volumului, Theodor Damian scrie:
„Suflete al meu / scoala / pentru ce dormi / iată, a sosit clipa”.
Acest vers devine un adevărat apel la vigilență spirituală și la responsabilitate morală, iar critica poetului se îndreaptă împotriva celor care degradează cuvântul și frumusețea limbii:
„Săracă limba română / închinând steagul / în fața străinelor neamuri / a limbilor Babilonului / … pentru că ea nu mai știe / cum se face conjugarea / prepoziției snob”.
În această parte, Theodor Damian reușește să îmbine revolta cu meditația, să transforme indignarea într-o reafirmare a valorilor culturale și spirituale, iar finalul volumului devine o incoronare a limbii române, o pledoarie pentru păstrarea frumuseții și muzicalității sale.
Volumul „A sosit clipa” nu este doar o colecție de poezii, ci un manifest poetic și filozofic, în care cuvântul devine simbol al adevărului, al speranței și al identității. Prin această carte, cititorul este provocat să privească adânc în sine, să redescopere frumusețea limbii române și să-și reafirme legătura cu valorile autentice ale culturii și spiritualității.
Prin forța sa lirică, profunzimea filozofică și densitatea emoțională, Theodor Damian transformă lectura într-o experiență de meditație, trăire și reflecție asupra lumii în care trăim, asupra cuvântului și a rostului nostru în univers. A sosit clipa rămâne astfel un volum de referință în poezia contemporană românească, un reper pentru cei care iubesc cu adevărat frumusețea și puritatea limbii.
Dorel Cosma
