un spectacol în premieră cu public captiv
Dacă ești la volan și treci prin fața unui spital, semnele de circulație îți amintesc politicos să nu claxonezi, să nu accelerezi inutil și, în general, să fii om. E un gest firesc de civilizație și de respect pentru cei aflați într-o stare mai puțin norocoasă, poate chiar între viață și moarte.
Dar… nu suntem la Viena și nici la Tokyo. Suntem la Bistrița, unde, de mai bine de o săptămână, între orele 8:00 și 16:00, se desfășoară un concert de proporții apocaliptice, oferit – gratis și fără pauză – de un ansamblu zgomotos: Pikamerul Solo, Buldozerul Tenor și Cvartetul de Foraje Ascuțite. Dirijor necunoscut, dar cu sponsori generoși.
Aici, în preajma Spitalului Județean, se joacă o piesă tragică pe două scene: înăuntru – bolnavii, operatul recent, omul în durere și neputință; afară – simfonia bubuiturilor, huruiturilor, detonărilor metalice și răgetelor de utilaje. O atmosferă demnă de un festival al… indiferenței instituționale.
Evident, cu toții înțelegem că modernizarea e necesară – dacă nu anuală, măcar bianuală –că trebuie schimbate termopanele, că se forează pentru viitor. Dar între noi, vecinii care mai putem închide un geam și bolnavii ce nu pot închide o pleoapă de durere, e o diferență. Iar respectul pentru cel suferind nu ar trebui să aibă pauză de masă.
Poate ne scapă ceva. Poate la Bistrița nu mai e important nici somnul post-operator, nici recuperarea psihică, nici liniștea din saloane. Poate zgomotul e noua terapie complementară, iar pacienții ar trebui să se considere norocoși că beneficiază de vibrațiile pozitive ale unui motor diesel în priză continuă.
Culmea ironiei? La recenta vizită a ministrului sănătății, spitalul a cunoscut o liniște profundă. Buldozerul s-a ascuns în tufiș, picamerul și-a cerut liber, iar forajul a intrat în post. Să fie oare ministrul soluția? Un fel de sedativ ministerial pentru mașinăriile înfuriate?
Cine sunt, totuși, instrumentiștii acestui calvar? Cine semnează partitura? Și, mai ales, cine le oferă scenă, sonorizare și complicitate?
Nu știm răspunsul, dar știm că, în acest județ, respectul pentru bolnav a ajuns să coste prea mult. Mai exact, cât un proiect cu zgomot și fără simțire. Pentru că, din păcate, sănătatea se operează și ea la ureche, dar nu toți au căști antifonice.
Dorel Cosma
