Cu „emoție” și o doză serioasă de sarcasm, așteptăm formarea noului guvern. Se invocă „vremuri noi”, dar lista cu nume pentru ministere pare să fie doar o rocadă de scaune între aceiași oameni de ieri. S-au cheltuit milioane de euro în etape multiple de alegeri, totul pentru ca „voința poporului” să fie auzită. Iar ea a fost auzită, interpretată, tradusă în limbaj politic și, evident, răstălmăcită: poporul vrea schimbare? Atunci o să primească una, dar nu cum a sperat.
Noua formulă de guvern, în ciuda retoricii optimiste, este un simplu puzzle cu aceleași piese. Se vor muta miniștrii de la un minister la altul, unii vor primi „sarcini sporite”, iar restul – același aer de superioritate și aceleași privilegii. Iar pentru a demonstra cât de conectați sunt cu realitatea și nevoile cetățeanului, primele măsuri vor lovi exact unde doare cel mai tare: în oamenii simpli.
Se anunță reduceri „serioase” în administrație – dar nu în birourile cu marmură și secretare pe bandă rulantă. Nu, tăierile vor începe de jos. Funcționari fără pile, angajați cu salarii de subzistență, muncitori în sectorul public – aceștia vor fi primii sacrificați pe altarul „eficienței”.
Ai vrut schimbare? Ține schimbarea!
Vor urma taxe mai mari, inclusiv pentru pensionari. Se vorbește despre „corectitudine fiscală” în timp ce pensiile speciale – adică privilegii de zeci de mii de lei lunar – rămân intacte. A întrebat cineva dacă se reduce pensia domnului Enache, șeful Curții de Conturi, care încasează cât un ansamblu artistic întreg? Nu. Pentru că știți cine e tăiat primul? Ansamblul.
În timp ce artiștii sunt trimiși acasă, alți șefi de la Regii Naționale continuă să încaseze mii de euro lunar. Iar cei care muncesc pentru acești bani, pe teren sau în birouri prăfuite, sunt concediați în numele reformei.
Baroniada – eternă și imună
La nivel local, baronii politici înfloresc din nou. Sporuri, prime, cadouri – toate cresc în tăcere, fără să clipească. Și cine să-i tragă la răspundere? Organele de control? Poate sunt „cumpărate”, poate sunt intimidate sau pur și simplu complice. Corb la corb nu-și scoate ochii, nu-i așa?
Reformele adevărate, cele care ar începe cu reducerea privilegiilor celor de sus, sunt doar lozinci. Nu se vorbește despre tăierea pensiilor speciale, despre normalizarea salariilor uriașe din instituții precum Curtea Constituțională sau companiile de stat. Nici despre audituri reale, transparente și sancțiuni pentru abuzuri.
Concluzie amară
România rămâne prinsă într-un cerc vicios de promisiuni și trădări. Poporul cere schimbare, dar primește același spectacol cu alte decoruri. Iar cât timp corbii vor zbura în haită, sus, deasupra celor care trudesc zi de zi, schimbarea adevărată va rămâne un simplu slogan de campanie.
Dorel Cosma
