Din umbră spre lumină
Umbra zilei de ieri mă cutremură
Însă lumina zilei de azi mă învie
Mă poartă deasupra norilor
Unde sfinții zâmbesc
Și ne îndeamnă să fim mai buni
Să poftim doar ce-i frumos și de folos
Să țintim spre înalt
Să zburăm dincolo de efemer
Să ne dezbrăcam de teamă
Și să ne pregătim de acum
În fiecare clipă
Pentru aterizarea în veșnicie
Unde vom pipăi de aproape
Infinita bunătate a lui Dumnezeu
Și vom asista la hora îngerilor
Care pentru noi se vor bucura.
Noi
Pe râul zâmbetului tău am ancorat
Și mi-ai făurit nesperate particule de fericire
Iar în curcubeul meu candva afon
Azi albastrul din vene e stors.
Între lună, marte, venus, soare și pământ
Ecuatia ființei noastre e desăvârșită
Căci de azi suntem noi
Nu eu, nu tu
Noi…
În valsul șarmant al iubirii ne strecurăm.
De acum
Cu tine înșel primăvara
Cu tine contemplez în alb și negru oda mării
Cu tine vreau să dezvolt clipa
Cu tine vreau să dilat infinitul
Pentru tine mă iau la trântă cu neasemuitele cuvinte
Cu tine prin nisipul mișcător dansez.
Și când somnul meu va atinge pleoapele tale… tu vei respira
Iar ecoul visului tău va fi aripa mea stânga
Și zâmbetul tău aripa mea dreaptă.
Și uite așa, printre lacuri, până la cer
Spre izvorul soarelui tandru zburăm împreună.
Glasul românesc
Mă îmbrac zi de zi în speranță
Pictez pe nori limba română
În nuanțe mai vii decât curcubeul
Sa răsară în suflete dorul
De a grăi necuvintele
De a desena emoțiile
De a contempla silabele
Și pentru a găsi rostul.
De la strămoși și până în prezent
Cel mai dulce sunet
Care parcurge distanța dintre început și sfârșit
Dintre lumină și întuneric
Este glasul limbii materne.
Primăvara se așterne în suflet
Cu fiecare schimb de vocale
Cu fiecare dar nevăzut
Exprimat românește.
Realizator: Carmen Ionela Petruț
