Cel puțin așa am fi tentați să credem citind lista publicată recent de „Profit.ro”, care prezintă cu o sinceritate aproape brutală traseul „ascendent” al unora dintre cei care ne reprezintă oficial prin ambasadele și consulatele României din lume. Surpriza? Mulți dintre acești „diplomați” provin direct din birourile primăriilor comunale – adică din administrația rurală, acolo unde competențele internaționale nu sunt tocmai prima prioritate.
Sigur, nu este intenția noastră să contestăm meritele personale ale unora. Poate că printre ei există și oameni de bună-credință, cu intenții onorabile. Dar când astfel de detașări în misiuni diplomatice devin practici sistematice, iar selecția pare ghidată mai degrabă de carnetul de partid decât de competență, suntem obligați să ne întrebăm dacă statul român mai are un mecanism serios de selecție a reprezentanților săi externi.
Am avut ocazia să particip, de-a lungul timpului, la numeroase manifestări internaționale. Cu tristețe am constatat adesea absența reprezentanților oficiali români – de la ambasade sau consulate. La început, am crezut că e vorba de o coincidență. Cu timpul, mi-am dat seama că nu. Pentru că atunci când apar – dacă apar – este evident că nu stăpânesc nicio limbă de circulație internațională, cu atât mai puțin limba țării în care activează. Mai grav, nu au pregătirea diplomatică minimă, nu pot purta un dialog profesionist sau un schimb cultural decent. Ce imagine poate proiecta România prin astfel de oameni?
Toate acestea în timp ce mii de tineri români, absolvenți de studii superioare în relații internaționale, științe politice, drept european sau filologie, unii cu doctorate și experiență internațională, nu își găsesc un loc de muncă în țară. Mulți pleacă. Alții rămân și speră. Între timp, în misiuni externe pleacă… foști angajați ai primăriilor din Cucuieții din Deal, cu recomandări politice solide, dar fără niciun examen sau concurs, fără nicio evaluare profesională.
Lista este halucinantă:
- De la Primăria comunei Ion Roată (Ialomița) – detașare la Riad, Arabia Saudită.
- Din Rojiște (județul Dolj) – direct la Sydney, Australia.
- Din Podenii Noi (Prahova) – la Toronto, Canada.
- Din Chinteni (Cluj) – la Bogota, Columbia.
Și exemplele continuă…
Aceasta este, se pare, noua elită intelectuală a României – cultivată în cancelariile comunale și promovată în serviciul diplomatic internațional.
Interesant ar fi de aflat:
- Care sunt criteriile reale de selecție?
- Cine face aceste numiri?
- Cine răspunde pentru imaginea României proiectată astfel în lume?
Răspunsurile întârzie, dar promit să revin cu detalii de la următoarele reuniuni internaționale. Poate, cu puțin noroc, voi întâlni din nou câte un diplomat român „de primărie”, căutând printr-un colț de sală Google Translate, între două pauze de cafea.
Până atunci, România rămâne o țară în care meritocrația a fost înlocuită de fidelitatea politică, iar reprezentarea externă a ajuns, în multe cazuri, o formă de recompensă clientelară – dar pe banii și imaginea noastră, a tuturor.
Dorel Cosma
