Întâlnirea cu Nando Mario Varga—personalitate marcantă a spațiului cultural româno-israelian, scriitor prolific și realizator/coordonator de emisiuni radio-TV—vine cu promisiunea unei conversații ample despre sens, memorie și responsabilitate. Volumul Interviuri cu imposibilul își onorează pe deplin titlul: autorul provoacă la dialog personaje, idei și simboluri pe care, în mod obișnuit, le citim mut, fără a îndrăzni să le adresăm întrebări. Iar metoda lui e riguroasă: câte un set de șase întrebări pentru fiecare interlocutor imaginar, transformând lectura într-un test al propriilor noastre cunoștințe și convingeri.
Cartea se mișcă firesc între filosofie, religie, istorie și concretul neliniștitor al prezentului. Varga cercetează credințele pământene într-o panoramă care pornește din Antichitate și traversează creștinismul, iudaismul și islamul, fără a cădea în partizanate. Figura binelui—Dumnezeu, oricum L-am numi—e pusă în tensiune cu răul—Lucifer—nu ca simplă opoziție dogmatică, ci ca teren de interogație etică: ce anume din zilele noastre alimentează persistența răului și ce mai înseamnă, practic, pocăința? De aici, cartea capătă și funcția unui „dicționar explicativ” al valorilor, în care ideile se luminează prin întrebări, nu prin sentințe.
Selecția de personaje și simboluri este atentă și expresivă: Isus, Fecioara Maria, Moise, Ierusalimul și Zidul Plângerii sunt chemate să vorbească despre liniștea care se învață din tăcere și respect, dar și despre confruntările ce însoțesc istoria sacră. În apropierea contemporaneității, autorul deschide dialogul cu figuri definitorii pentru Israel—David Ben-Gurion, Itzhak Rabin—pentru a ancora temele iertării, responsabilității și păcii într-o memorie recentă, încă dureroasă. Finalul, cutremurător, aduce glasul unui copil ucis în octombrie: un contrapunct de inocență frântă care transformă eseul filosofic în apel moral.
Un capitol aparte în construcția volumului îl reprezintă grafica semnată de Luiza Aricla Kohn. Fiecare interviu este ilustrat cu deosebită finețe și acuratețe, oferind cititorului un sumar plastic sugestiv al personajului sau entității care urmează să răspundă—fie acesta o persoană divină, o figură istorică, o stare de spirit sau chiar un zid. Elementele plastice, realizate color, reușesc să condenseze esența interviului într-o imagine puternică, adăugând textului o greutate vizuală și emoțională aparte.
Stilistic, Varga scrie cu ritm radiofonic: fraze limpezi, montaj alert, reveniri bine dozate pe ideile-cheie. Se simte experiența de realizator și coordonator: știe să ordoneze subiecte, să schimbe registrul, să lase pauze „de respirație”. Rezultatul e o carte vie, accesibilă fără a fi simplistă, capabilă să treacă cititorul prin emoție, reflecție și, uneori, disconfortul necesar al adevărului. Inițiativa Trustului Media Anima—fondat de autor pentru promovarea valorilor culturale în România și Israel—se citește în filigranul volumului: dialog, punți, responsabilitate publică.
În ansamblu, Interviuri cu imposibilul e o carte de punte: între lumi, credințe, epoci și, mai ales, între certitudinile noastre comode și neliniștile care ne trezesc. Este, simultan, exercițiu de cultură generală și examen de conștiință. Pentru iubitorii culturii române de oriunde s-ar afla, începutul unei colaborări cu Nando Mario Varga se anunță fertil: ideile combinative ieri-azi (și, de ce nu, mâine) au spațiu să crească într-o posibilă continuare. Până atunci, rămâne o invitație exigentă: să îndrăznim să punem întrebări acolo unde ni s-a spus că răspunsurile sunt „imposibile”.
Dorel Cosma
