.. termenul a apărut prin 80, se mai numea abordare pragmatică.. adică o ieșire elegantă de pe aparat, fără să fisurezi vreun orgoliu, atunci miza era cu totul alta, despre libertățile individuale nu se vorbea fiindcă nu erau la ordinea zilei, azi le invocăm, dar lipsește miza.. nu mai e o problemă dacă afară plouă și înăuntru e frig, poți să strigi ce vrei în gura mare, însă nu mai facem așa ceva, confortul a devenit o prioritate și tot ce-l tulbură e de prost gust, intelectualii nu se ocupă cu chestiuni de prost gust..
.. se schimbă replici tranșante peste tot, dar cei implicați nu vor fi acceptați în lumea bună, o lume care a stat deoparte atunci și care continuă să stea deoparte și azi, din când în când se aprind nemulțumiri, frustrări care nu pot fi înăbușite și care ard ca o lamă de magneziu într-o clipă, după care lumea revine la menuetul manierelor elegante..
.. în final, blocaj, dacă sari peste cal nu faci decât să crești vizibilitatea celui pe care l-ai vrut invizibil, adică lucrezi împotriva logicii și asta nu se împacă cu rațiunea speciei..
.. sapiens este o victorie sau o bătălie pierdută? mai numără cineva morții și răniții?
.. aici începe adevărata problemă post sapiens: nu mai suntem noi actorii principali, am fost inlocuiți de inteligența non umană (unii refuză cu îndârjire, un fel de turul doi înapoi), suntem mai lenți, mai puțin productivi, facem mai multe erori, ne pierdem vremea cu tot felul de chestiuni sentimentale și evident în competiția care este în plină desfășurare suntem pe locul doi, iar locul doi în această competiție nu mai contează, cu alte cuvinte se poate și fără noi!
.. nu știm încă ce se poate fiindcă habar n-avem cum va arăta ziua de mâine, toate mentalitatea noastră este axată pe viziunea renascentistă în care nou suntem încoronarea creației, treapta cea mai de sus a evoluției, care iată că am produs o unealtă care nu doar că este mai versatilă decât producătorul ei, la un moment dat ne da de înțeles ca nu mai are nevoie de noi fiindcă se descurcă și singură..
.. din această încurcătură numai dumnezeu ne poate salva, dar ce ne facem dacă acel dumnezeu de la care așteptăm salvarea este cel creat de noi, între timp a apărut altul, mai puternic și mai abil iar noi ajungem între paranteze, o notă de subsol a istoriei?
Z.D.
