Manipularea pe scurt
Trebuie să spui ceva provocator pentru a atrage atenția. Imediat după e nevoie să te victimizezi, ca să înțeleagă adresantul că îi deranjezi pe cei de la putere. Nu are rost să spui ceva despre opoziție, cum nu are rost să lauzi puterea. E avantajoasă internaționalizarea problemei. Străinii constituie o preferință aproape sigură. Dacă e vorba de lideri, folosiți un singur nume, de obicei prenumele, să vadă lumea că nu vă pasă de ei, nu v-ați vândut și nu vă temeți. Memorați câteva expresii utile
-știu că deranjează (nu trebuie să spuneți pe cine sau de ce, ca stricați efectul)
-salvați această postare, în curând va fi ștearsă de pe net (De cine? De ce? – vezi mai sus)
-specialiștii nu vor să știți.. sau vă scund că.. (Evident nimeni nu știe cine sunt specialiștii, dar orice comentariu critic e anulat, intră la – vă ascund)
-nu uitați să menționați că sunteți interziși, cenzurați.. asta dă mai multa greutate postării
-neapărat puneți etichete oamenilor, ei trebuie să înțeleagă: cine nu e cu noi e împotriva noastră
-nu fiți niciodată concilianți, să nu fiți suspectați de trădare..
-în general postați des și despre orice, să nu creadă lumea că va poate prinde nepregătiți
Bazați-vă pe diferența dintre fapte și credință. Faptele nu prea folosesc, prea ușor te poți încurca în detalii. Credința e altceva, e în primul rând necondiționată, nu poate fi pusă la îndoială, cercetarea devine blasfemie. Așa funcționează societatea deschisă. Putere și opoziție. Chiar dacă tonalitatea disputelor poate fi diferită, de la elegant la grobian, esența rămâne neschimbată. Populația trebuie captivată cu iluzia unei teribile lupte între cele 2 tabere. Altfel de unde salvatori respectiv trădători. Etichetele sunt edificatoare. Ele rămân, oamenii mai pot schimba taberele.
Progresul necesită înțelegere. Progresul înseamnă profit. În accepțiunea conservatoare destinul era în mâinile lui Dumnezeu. Între timp s-a inventat bursa de valori, circuitele bancare și deficitul de cont curent. Dacă înțelegem că economia e măsura lucrurilor, ne împăcam cu prezentul. Dacă nu, suntem liberi să trăim în trecut, dar vom plăti facturile în prezent. Manipularea nu mai este un act politic, un sabotaj al democrației autentice ca în trecut. Contemporanii concep democrația în primul rând sub semnul prosperității, amenințarea acesteia nu este acceptabilă. Sacrificiile pe care le poate cere democrația clasica în numele libertății nu mai sunt agreate. De ani de zile suntem confruntați cu costurile războiului din Ucraina, în principiu am fi de acord că invazia Rusiei nu trebuie tolerată, dar susținem acest principiu doar atâta timp cât nu ne costă nimic. La fel cu gazul sau țițeiul rusesc. O fi federația rusă agresorul, dar facturile la încălzire sunt mai importante. Iar ideea de am merge pe front pentru apărarea libertăților democratice e de negândit. Chestiunea nu poate fi exprimată direct, ar fi contraproductiv. E nevoie de ambalajul mediatic corespunzător: Ucraina nu e chiar o victimă, românii din Ucraina sunt persecutați, Rusia a fost provocată la urma urmelor și noi vrem pace, nu război. Presa clasica ar fi avut nevoie de probe. Social media funcționează fără. O instituție de presă poate fi dată în judecată. Mii de utilizatori cvasi anonimi ai diferitelor rețele de socializare sunt și ei susceptibili de procese, dar problema este complicata odată de numărul lor, în al doilea rând de victimizarea la care ar recurge și care le-ar mări impactul. Dacă BBC pierde un proces de calomnie, utilizatorii jubilează. Dacă anonimul X pățește același lucru, simpatiile față de el vor exploda. Motivul este același: nu vă atingeți de prosperitatea noastră. Obsesia pentru prosperitate va fi principala cauză a pierderii ei până la urmă. În lume va exista întotdeauna tendința de a reveni la echilibru.
z.d.
