În urma citirii articolului „Interviu (imaginar) cu Andrei Mureșanu”, autor: Dorel Cosma, articol publicat pe ”Bistrița Culturală BC”, un articol care, acum când Casa Memorială Andrei Mureșanu se află într-o stare de abandon, încearcă să reactiveze preocupările celor responsabili cu patrimoniul cultural bistrițean, până ce nu va fi prea târziu. Deci, în urma citirii acestui articol, mi-am abandonat lucrul din acel moment, am intrat pe laptop pentru a selecta măcar o imagine din multele afișe și am ales poemul
„La casa poetului”, poem pe care l-am citit într-una din ,,SERILE DE LA CASA POETULUI”, o reactivare a amintirilor privind frumoasele seri de poezie desfășurate la Casa Memorială Andrei Mureșanu, casă care se află, de ceva timp, părăsită, fără întreținere. O casă în paragină, o casă care ar putea să intre din nou în circuitul cultural bistrițean.
LA CASA POETULUI
Deasupra casei poetului,
cerul îşi aşterne ochii-nstelaţi.
În grădina cu nuc plouă cu poeme.
Ropotul cuvintelor se revarsă
din sufletul poeţilor în rafalele identităţii lor.
După atâta secetă, din germenii ideilor,
cuvintele încolţesc, înflorind câmpul facial al auditoriului.
Doar câte-un fulger, estompat de lumina reflectoarelor,
îşi îneacă tunetul în mici averse locale de cuvinte.
Din Astral, din mulţimea ochilor înstelaţi,
printre freamătul frunzelor de nuc,
spiritul revoluţionar al lui Andrei Mureşanu
ne transmite, mereu la timpul prezent:
,,-Deşteaptă-te române!’’
Seară de seară am întins mâinile şi…
picuri de cristal mi-au mângâiat
sufletul prin poarta palmelor.
Din strălucirea cristalelor
reflectată-n mii de oglinzi,
se proliferează îndemnul lăuntric în reverberaţii de ecou…
Crucificate-n irişii conştiinţei,
vagoane sferoidale trec în ritmul ventrelor,
pe sub nucul timpului,
purtând plancarde tridimensionale
scrijelite-n retină de dalta momentului:
Nu veninului lăcustelor…cinstiţi laptele mioritic…
Atenţie, pericol de iradiere!…
Oraşele pot deveni carnivore…
Din curtea poetului, de la kilometrul zero al cosmopoeziei,
farfurii zburătoare, având pe monitorul telepatic diamante şlefuite
de către argonauţi bistriţeni, servesc Memoria Universală.
În aceste seri minunate, gardul grădinii casei poetului
se contopeşte în infinitul spiritual.
Acum, aici, Andrei Mureşanu este cu noi, în noi.
(Gheorghe Mizgan, Bistriţa, 26 august 2012)
