Veronica Știr
(n. 27.11.1952, jud. Cluj)
Traducătoare, poetă
A urmat Liceul ” George Coșbuc ” din Cluj și a absolvit Facultatea de filologie, secția franceză-română, a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. A publicat traducerile: „Existentialismul este un umanism” de Jean Paul Sartre; Antologie de poezie canadiană, „Focurile de artificii ale poeziei” (antologie de poezie japoneza a poetilor din Kansai), tradusa dupa o editie franceză; „Introducere in filosofie” de Karl Jaspers, N. Berdiaev-”Cinci meditații asupra existenței”.
Volume proprii de poezii; „Clar de caprifoi”, ”Roua din ochi”, ”Ningeri”, ”Zăpada de apoi” (antologie).
Membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Mureș, din 2012.
Țurțure
Țurțur, țurture,
Cine ți-a pus numele
Și te-a atârnat, în glumă
De o streașină de lună?
Picură-ne printre gene
Lacrima de cosânzene
Când se torc la gura sobei
Pagini din povestea vorbei
De te-ai sparge în scântei
Ar suna din clopoței.
Calendar
Iar mă apasă duminica,
zi scrobită, pusă la naftalină,
față roșie de țăran
spălată cu săpun de rufe
și înțepenită lângă strană
de frigul predicii
de strânsoarea bocancului cu scârț
domnișoară simandicoasă
cu ochi miopi
și buzele tivite cu venin
Duminica e soră cu noaptea,
soră cu moartea
Păsările uită să mai zboare
când cerul cade pe gânduri
și fiecare floare
iși ascunde culorile în muguri
Vântul umblă tăhui pe străzi
Soarele-și înăbușă un căscat
Mecanismele jucăriilor s-au stricat!
Vom supraviețui, oare, până Luni
Luni, fior de lună nouă,
piatră de temelie,
miez de pâine aurie
tăiată-n două de cuvânt?
Milan Lukic (Serbia)
Născut în Bajina Bašta, Serbia, în 1963. Are domiciliul la Belgrad.
A publicat:
Body [Corp], Čačak, 1994.
O antologie de poezii populare despre Marko Kraljević (împreună cu Ivan Zlatković), Belgrad, 1996.
Body & Copper, Belgrad, 2013.
From the polygraph, Belgrad, 2022.
Poeziile sale au fost traduse în engleză, macedoneană, rusă, olandeză, poloneză, italiană, maghiară, slovacă și spaniolă și au fost incluse în mai multe antologii. În prezent este redactor-șef al Ziarului Literar al Asociației Scriitorilor din Serbia. Îi place teatrul și folclorul.
Milan Lukic
prologul unu
într-adevăr
de ce nu
scriu o poezie
acum
adevărat
aș rata
meciul de fotbal
și este
foarte important pentru mine
poate că aș
chiar
întârzia
la film
totul depinde
de cât de lungă
e poezia
dacă
versurile
sunt
făcute
scurte
ca
ăsta
și
sunt
plătit
pe
versuri
atunci
s-ar putea
să
câștig
un
onorariu
frumos
și
aș reuși
să
le văd
pe
ambele
meciul
de
fotbal
și
filmul
am auzit
următoarea poveste
un poet
s-a lăudat
că a scris
o mie de versuri
într-o noapte
și spune
chiar dacă
cinci sute dintre ele
sunt proaste
restul de
cinci sute
sunt destul de bune
bine
aruncă
încă trei sute
din cele două sute
o sută de versuri
sunt clasice
am scris
șaptezeci și
șase de versuri
înainte de meciul de fotbal
îmi păstrez dreptul
la același raport calitate
și cer
un onorariu clasic
prima ședință psihoterapeutică
stăm pe un zid de beton
spate în spate
vorbim despre ziua de ieri
și o altă încercare nereușită
de a face dragoste
mai întâi copiii vecinului țipau
ori de câte ori se marca un gol
apoi cineva i-a strigat
țipa și a țipat la ei
pentru că jucau fotbal chiar și noaptea
apoi cineva i-a bătut
așa că au țipat
și pur și simplu nu te puteai
relaxa
când țipetele și strigătele s-au oprit în sfârșit
și când ne-am gândit
că totul va fi bine până la urmă
a sunat telefonul
am vorbit despre cât de frumos ar fi
dacă am fi pe o insulă pustie
unde nu există copii sau telefoane.
Rubrică realizată de Carmen-Ionela Petruț
BC-Media Bistrița
