Felician Pop
Poet, prozator, gazetar, Felician Pop s-a născut la 25.11.1961 în Satu Mare. De profesie economist cu specializări în multimedia și animație culturală (București 1991/1992), face un curs de management cultural (Bucureşti, 2005) și un masterat la Universitatea Vasile Goldiş, specializarea: Drept Administrativ şi Statutul Funcţionarului Public (2006), și-a obținut doctoratul la Universitatea de Nord Baia Mare. Bogata sa activitate în domeniul cultural s-a materializat în câteva volume importante, precum și în articole în reviste de prestigiu. În prezent este președintele Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (U.Z.P.R.)- filiala Satu Mare.
Publică numeroase volume de poezie, proză, monografii dar și lucrări științifice:„Ploaia de onix”, versuri, Editura Thor, 1993, „Abso Lut”, versuri, Editura Someşul, 1999, „La margine de mijloc”, Monografia comunei Odoreu, Editura Daya, 2003, „Instrumentar pentru vis”, versuri, Editura Solstiţiu, 2006, „Sâmbra Oilor – 50”, 2007, „Oţeloaia” – 50”, 2007,„Infernet”, versuri, Editura Citadela, 2009, „Istoria secretă a Sătmarului”, în colaborare cu Robert Laszlo, editura Citadela 2010 ”Dibuitorul de cuvinte” versuri, editura „Dacia” 2010, Cluj Napoca, „Povestea pălincii” ediţie trilingvă română, maghiară, engleză, editura Solstiţiu, Satu Mare, 2010, Turn desfrunzit, editura Citadela, 2013.
Diluviu
Iată-ne acum,
Stăm toți,
Frumos înecați
În mlaștina cernelii.
Trup amorțit,
Lăcaș pentru gânduri nomade
Și trăiri provizorii.
Ascuțiș
Gata să taie din noi
Câte un cuvânt
Cu care să mai cârpească
Zdreanța uscată a beznei.
Aud tot mai limpede
Lătratul molcom al unui câine
Care nu mai are ce să păzească.
Anestezie
Peste rănile iernii
Cineva a turnat
Un cloroform verde,
Răbdătoare povară
Pe spinarea
Aceleiași ruine.
Un șarpe îți mușcă limba
Un păianjen țese deja între
Degetele tale
Dar tu,
Încă aștepți
Să-ți răsară din buruienile acestea
Magice
O nemurire nou-nouță
Verde și ea,
Ca firul ierbii
Nepândit de vreo toamnă…
Un cocor răgușit
Strigă stolul din urmă…
MURAT HURYET-TURCIA-IZMIT
După absolvirea Departamentului de Inginerie din cadrul Școlii Profesionale de Învățământ Superior, și-a obținut diplomele de la Departamentul de Predare a Tehnologiei Auto, Universitatea Kocaeli în 2002; Școala de Justiție, Universitatea Anatoliană în 2013, și Departamentul de Inginerie Mecanică, Universitatea Düzce în 2020. La vârsta de 6 ani, a pășit în lumea dansurilor populare și a teatrului în cadrul asociației MAP-HOYTAG.
A participat la diverse festivaluri naționale și internaționale în timp ce activa ca șef al Cluburilor Sociale Universitare. A deținut funcții de conducere în mai multe asociații, iar pentru o perioadă de timp a fost numit Reprezentant Provincial pentru Dansurile Populare în Kocaeli. A lucrat în centre de educație publică și în școli ca instructor calificat de dansuri populare. A reprezentat Turcia și provincia Kocaeli la festivaluri naționale și internaționale. A fost ales membru al Consiliului Executiv IGF (Uniunea Mondială de Folclor) în 2019 pentru a reprezenta Turcia.
Din 2023, ocupă funcția de Președinte IGF al Dansurilor Populare din Turcia. În 2023, la Marsilia, Franța, a fost distins cu un trofeu „Oscar” de către IGF, datorită succeselor sale în activitățile artistice.
„Legătura dintre literatură și folclor”
Legătura dintre literatură și folclor în Turcia este foarte puternică și profund împletită. Folclorul, sau știința populară, cuprinde tradiții, credințe, ritualuri, povești, epopei, cântece de leagăn, cântece populare, proverbe și ghicitori care fac parte din memoria colectivă a poporului. Literatura, pe de altă parte, transformă aceste surse bogate într-o formă artistică de exprimare.
Literatura extrasă din surse folclorice
Literatura turcă, în special literatura populară, face parte direct din folclor. Produsele literaturii populare anonime (epopei, basme, legende, povești populare, anecdote, proverbe, ghicitori, cătrene, cântece populare etc.) sunt rezultatul direct al creației colective a poporului. Aceste produse au fost transmise oral din generație în generație, jucând astfel un rol important în conservarea atât a limbii, cât și a valorilor culturale.
Literatura Âşık (menestreli) și literatura Tekke (loja dervișilor) sunt, de asemenea, profund legate de folclor. Âşık-ii, ca parte a tradiției, cântau poezii acompaniate de saz (un instrument cu coarde), reflectând sentimentele și gândurile oamenilor și povestind povești populare cu muzică și cuvinte. Literatura Tekke, deși trata teme religioase și mistice, se inspira din credințele, practicile de rugăciune și ritualurile populare.
Locul folclorului în literatura turcă modernă
Începând cu perioada Tanzimat, în special în epoca Literaturii Naționale, artiștii s-au îndreptat către oameni, adoptând ideea că adevărata sursă a literaturii era cultura populară și limbajul popular. Intelectuali precum Șinasi, Ziya Gökalp, Mehmet Fuad Köprülü și Rıza Tevfik Bölükbaşı au subliniat importanța folclorului și au pledat pentru ca literatura să se inspire din oameni.
În epoca republicană, mulți scriitori și poeți au încorporat elemente folclorice în operele lor. Modul de viață, tradițiile, credințele, limba și cultura orală a poporului anatolian au fost frecvent descrise în romane, povestiri și poezii. Acest lucru a asigurat că literatura a devenit un instrument important atât în formarea identității naționale, cât și în conservarea memoriei culturale. De exemplu, Yașar Kemal a folosit cu succes bogatul folclor și narațiunea epică a lui Çukurova în operele sale. Nazım Hikmet s-a inspirat din tradiția poeziei populare și din epopei.
Domenii comune și diferențele dintre folclor și literatură
* Domenii comune:
* Ambele folosesc limba și tradiția orală.
* Reflectă sentimentele, gândurile, credințele și modurile de viață ale oamenilor.
* Joacă un rol important în formarea și transmiterea identității culturale.
* Sunt surse de hrană reciproce (folclorul influențează literatura, iar literatura poate influența și folclorul).
* Diferențe:
* Anonimat: Produsele folclorice sunt în general anonime, iar creatorii lor sunt necunoscuți. Literatura, pe de altă parte, este adesea scrisă de un anumit autor sau poet.
* Preocupare estetică: Literatura prioritizează preocupările estetice, în timp ce scopul principal al produselor folclorice poate fi funcționalitatea, transmiterea tradițiilor și conservarea memoriei colective.
* Schimbare și dezvoltare: Produsele folclorice se pot schimba și dezvolta diferite variante în timpul transmiterii orale. Textele literare, fiind scrise, sunt mai stabile.
În concluzie, relația dintre literatura turcă și folclor este o legătură fundamentală care hrănește rădăcinile literaturii, adăugându-i bogăție și originalitate. Folclorul oferă literaturii turcești o sursă nesfârșită de inspirație în ceea ce privește subiectul, motivele, temele, limba și stilul, în timp ce literatura contribuie la conservarea și transmiterea produselor folclorice către generațiile viitoare. Această interacțiune reciprocă este una dintre dinamicile importante care asigură vitalitatea și continuitatea culturii turcești.
Rubrică realizată de
Carmen Ionela Petruț
Redacția BC MEDIA
