După absolvirea Universității Hacettepe din Ankara, ca fizioterapeut, și-a desfășurat activitatea în instituții sanitare publice și private. Poeziile sale au apărut în diverse reviste literare. Picturile sale au fost incluse în expoziții naționale și internaționale. A preluat responsabilitatea de a fi moderator pentru o serie de evenimente cultural-artistice și literare. A publicat colecții de poezie și cărți de povestiri: „Yolun Götürdüğü Yer / Destinația pe care te duce un traseu”, „Sarmal / Spirală” și „Yanılsama / Iluzie”. Ca redactor și director artistic al unor evenimente culturale, Filiz Civaner este un nume recunoscut și activ în domeniul activităților ONG-urilor. Este membră a Sindicatului Scriitorilor din Turcia și a BESAM.
LĂUDÂND ACEASTĂ VARĂ
Nu pot închide ce am deschis
Totul pare ca fereastra mea cu mânerul rupt
Consimț la vânturile reci ale serilor de iarnă
Acum, în timp ce inima mea trăiește prin diminețile blânde de vară
Ținându-se de obraznicie cu o speranță puternică
Tulurile sunt legănate pe străzile reci și umbroase…
Mâinile mele așteaptă însă cu disperare un ajutor
De la paznicii maturi ai nopților din locuri îndepărtate…
Nu aș renunța să vreau orice nu pot tăia
După o respirație adâncă
Îl țin înăuntru mult timp, ținându-mi respirația
Nici măcar asta nu se termină
Din nou, mă întorc la viață în grabă
Gândirea este ultima mea dorință
Dar nu pot opri scenariul minții mele
Cât de mult seduce tinerii
A căror briză rece și provocatoare durează mult.
Liniștea este a ta
Nebunia și strigătul sunt ale mele
Nu-i așa că…
S-a terminat, uite, nimeni nu a murit în afară de tânărul Werter
Hai să o luăm ușor.
Această poezie nu a mai putut fi scrisă
Toate datele au fost șterse din memoria mea
Deodată…
AVENTURILE LUMINII LUNII
A mea era cea mai apropiată stea de lună
Luna ar fi putut fi luna plină, cu cea mai
luminoasă stare a sa
Dar a lăsat-o pe cea mai apropiată să-i prindă lumina
Distanțele de mică distanță sunt periculoase
Uneori, sentimentele naive s-ar destrăma
De fapt, totul depinde de lumina zilei
Dimineața șterge toate grijile
Totuși, în fiecare dimineață, este sfârșitul luminii nopții
Luna nu are nicio putere asupra soarelui
Aș putea fi o sirenă în lumina zilei
Și știind că aș suferi tot timpul
Așa cum mi-aș sacrifica coada de dragul unei perechi de picioare
Aș putea fi la fel de curajoasă pentru o iubire
Totuși, solzii mei argintii tânjesc după sarea mării
Și
Fără să-mi fie ochii orbiți
Aș putea iubi lumina lunii bazându-mă pe soare
În timp ce privesc orașul iubirilor de pe o stâncă
La primele ore cețoase ale zorilor
Inima mea bate ca valurile…
Acum dimineața ar putea sosi încet
Pe măsură ce devine cea mai strălucitoare stea lângă lună
Nopțile sunt însă, de neînlocuit pasiune din nou
Colțurile întunecate sunt de atâta emoție
Acest joc ar putea dura la nesfârșit
Cum două lumini își schimbă rapid locul
Așteptările nu s-ar putea potrivi în nopțile scurte
Cele viitoare ar veni, inevitabil
Voi fi zorii, cu mii de capricii și maniere…
Rubrică realizată de Carmen-Ionela Petruț
BC-Media Bistrița
