Eveniment

Medalion literar – Robert Laszlo

Share
Share

Născut la 7 iunie 1991 în Satu Mare, România. Licențiat în psihologie în anul 2013, Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, Babeș- Bolyai, Cluj Napoca, masterat în Managementul Securității în Societatea Contemporană, Babeș- Bolyai, Cluj Napoca, 2013-2015. Licențiat în științe economice – Finanțe și bănci, 2021-2024, Facultatea de Științe Economice, Universitatea „Hyperion” București; masterat în comunicare managerială și resurse umane/ IF, 2021-2023, Facultatea de Științe Socio-Umane și EFS, Universitatea de Vest „Vasile Goldiș”, Arad.

Manager la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Satu Mare din anul 2014.

Autor a patru volume, coautor a două volume, publicat în antologii județene/ naționale/ internaționale, a peste  zeci de articole și recenzii, cronici, prefețe, etc în reviste de specialitate și publicații de cultură.

Membru – Uniunea Mondială de Folclor (I.G.F.); Uniunea Scriitorilor din România (U.S.R.), filiala Cluj; Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR), filiala Satu Mare; prim- vicepreședinte al Asociației Naționale de Folclor din România; vicepreședinte – Asociația Națională a Centrelor Culturale din România (ANCCR); redactor șef al revistei de cultură și atitudine „Cronograf”.

 

Timp

El aude ecoul.

Poate că e doar gândul

că ziua ce vine

va fi copia nopții stropite cu zeama trezirii.

Brusc,

el s- a ascuns într- un ceasornic.

Și buzele lui mângâiau timpul.

Și timpul se prefăcea în cuvinte.

Eu îl așteptam în ceasul vecin.

Și limbile noastre inventau o altă potrivire.

Și  ne prăbușeam fiecare în visul celuilalt.

Gol,

faunul potrivea ceasurile

și dădea drumul la tot felul de timpuri.

Deodată, inimile întârziate

ieșeau din hățiș.

Tic tac suspină cu ochii închiși,

devorând simultan orele, mileniile,

stânca unei clipe scufundate

în întrebări interzise.

Am știut că va veni clipa când

poeziile vor curge șuvoi

și acum știu

cine a deschis stăvilarul.

Și aerul e sufocat

cu amintirea înecului

și șoapta e un tunet cu picioarele rupte.

                                                               

Egal

N-am nimic de pierdut,

N-am nimic de găsit,

Iată

Cum

O egalitate

Poate naște

Atâtea

Inadvertențe.

Ești carne,

Îmi suflă măcelarul în ceafă.

Dar ce bună e pielea ta,

Adaugă tăbăcarul

Sunt un lucru,

Sau suma unor lucruri

Care vorbesc

Despre altul acela

Toxic din mine.

 

Share
Alte articole
Eveniment

LENTILA CULTURALĂ- Adevărata nostalgie despre care încă nu vorbim

Literatura este o oglindă a prezentului sau nu este. Agora nu e...

Eveniment

ZIUA ROMÂNIEI LA TV – ADEVĂRUL NEPLĂCUT

Dacă ai urmărit Ziua României la televizor, ai văzut imediat spectacolul: posturi...