DAVID DORIAN
DAVID DORIAN – s-a născut la 27 martie 1957, în municipiul Bistrița.
A urmat studii politehnice, finalizate cu un masterat.
În ultimii ani, a lucrat ca bibliograf
la Biblioteca Județeană „George Coșbuc” Bistrița-Năsăud.
A debutat cu un grupaj de poezii și proză scurtă în Ascendență (volum colectiv, 1975).
A publicat:
Poezie: Retorica ninsorii (debut editorial,1993), Umilințele (1993)
Fețele personajului (1994), Paradisele derizorii (1995),
Euridice (antologie, 2005 – Premiul Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Mureș),
Exerciții de respirație (antologie, 2011) Strigătul (2017), Fractali (2018), Poeme prozaice (2019)
Alte poeme prozaice (2019), Linia de plutire (2020), Ultime poeme (2020 – Premiul Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Mureș) Din Scrisorile lui Tristan (2020), Poeme ruginite (2021),
Alte poeme ruginite (2021), Moștenirea unchiului Vania (2023), Inorog în iarnă (antologie, 2023),
În căutarea Isoldei (2023).
Proză: Jurnal iluzoriu (1999); romane: Scrisorile lui Tristan (2006), Căderea prin iarnă (2007),
Iubire de bufon (2009), Iubire la imperfect (2010), Patul de sub fereastră (2012).
Eseu: Nostalgia lecturilor (2018).
Publicistică: Îngrijitorul de cuvinte (2005).
Este membru al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Mureș, din anul 1994.
Pasaj
Palele ploii de noiembrie izbind în ferestre
cum prin oglinzi nisipul vremii.
Ivirea dimineții printre picături;
rumoarea porumbeilor pe acoperișuri.
Și zidurile amintind fețele trecătorilor.
Orașul apăsat de prima ninsoare,
peste dantelării macabre…
Prin fulguiala încremenită,
umplut de o frenezie amară,
o adulmecă venind…
Și-n golul sufletului, noaptea căzu
ca o tencuială.
Scenă
O ploaie pe acoperișuri îngână.
Dreaptă ca lumânarea
te așezi la pian să-mi cânți bucăți somnoroase.
Cu părelnică prospețime, dimineața pătrunde
prin ferestrele învechite. Le deschizi încet;
pustietate și un scârțâit ruginit.
Stingi cu degete nevăzute luminișul cărnii.
VETA GHIMPU MUNTEANU
VETA GHIMPU MUNTEANU Veta Ghimpu Munteanu, născută în satul Paicu, comuna Zărnești, raionul Cahul, sudul Republicii Moldova.
După absolvirea școlii din comună, își face studiile la Institutul de Arte „G. Muzicescu” din Chișinău – Facultatea Regie și Actorie, în clasa lui Veniamin Apostol.
Din 1977 până în 1980 a fost metodist la Direcția de Cultură Orășănească Chișinău.
Din 1980 până în prezent activează la Radio Moldova în postura de redactor-prezentator la Redacția Muzică Radio.
Autoare de proiect și prezentatoare a spectacolelor: „Orchestra Folclor prezintă laureații festivalului cântecului popular”, „Radioabonamentul – Prietenii muzicii”, „Festivalul Doinei”.
Din 1984, membră a Ansamblului Etnofolcloric „Tălăncuța”, condus de Andrei Tamazlâcaru.
A evoluat ca solistă în cadrul ansamblurilor și orchestrelor: „Tălăncuța”, „Ștefan Vodă”, „Folclor”, „Plai moldovenesc”, „Busuioc moldovenesc”, „Lăutarii”, precum și în clubul „Maestro” – teatrul „Satiricus”.
Protagonistă a filmelor muzicale „De cine dorul se leagă” și „Portret muzical”.
A lansat 4 CD-uri: „De cine dorul se leagă”, „Sus la-naltul cerului”, „Mai lin, dorule, mai lin”, „Fira-i, dorule, nebun”.
Publicații
- Paicu, un sat din lunca Prutului de jos (2009)
• Jeep-ul și Sănia de la Colonița (2009)
• Viață pe muchie de cuțit (2009)
• Destin între destine – Simion Ghimpu (2010)
• Tălăncuța în cronici și imagini (2012)
• Sufletul viorii – Nicolae Botgros (2018)
• Melancolia dorului etern – Petre Teodorovici (2020)
• Viața-i una, cântecu-i întotdeauna – Ioana Căpraru (2022) - Redactor la revista „Realități Culturale” (din 2018), unde semnează articole, interviuri și cronici culturale.
• A publicat peste 100 de portrete de creație și interviuri cu personalități ale muzicii populare și ușoare: Valentina Cojocaru, Nicolae Glib, Olga Ciolacu, Maria Iliuț, Silvia Zagoreanu, Andrei Tamazlâcaru, Petre Teodorovici, Nicolae Botgros ș.a.
• A susținut inițiative de salvare a patrimoniului cultural imaterial, inclusiv prin campanii dedicate doinei și colindului. - Membră a Uniunii Muzicienilor din Moldova (din 1984)
• Donatoare a casei părintești pentru biserica din Paicu (2009)
• Jurat în festivaluri naționale și internaționale de folclor, colinde, poezie și teatru
• Fondatoare a bibliotecii „Andrei Tamazlâcaru” la Direcția Cultură Chișinău (2024)
• Inițiatoarea filialei de carte moldovenească din biblioteca Mestre (Italia, 2013)
Paicu – Un sat în lunca Prutului de Jos
Volumul *Paicu – Un sat în lunca Prutului de Jos*, scris de Veta Ghimpu Munteanu, este o lucrare monografică ce documentează istoria, structura genealogică, tradițiile și viața spirituală a satului Paicu, raionul Cahul – situat în partea de sud a Republicii Moldova, în apropierea regiunii Prutul de Jos.
Autoarea, originară din acest sat, a întreprins un proiect de cercetare multianual care s-a desfășurat pe parcursul a patru ani, consultând arhive, relatări orale de la membrii familiei și contribuitori ai comunității, inclusiv unchiul său, educatorul Constantin Negru. Motivația sa a provenit parțial din munca sa artistică cu Ansamblul Etno-Folcloric „Tălăncuța”, unde a învățat să exploreze profunzimile folclorului autentic și rădăcinile culturale ancestrale.
Cartea aduce la lumină informații istorice unice despre o localitate care, în ciuda lipsei de infrastructură instituțională (biserică, primărie sau chiar o școală primară), menține o identitate comunală puternică. Subliniază legăturile familiale complexe, formele tradiționale de solidaritate și impactul evenimentelor istorice asupra locuitorilor din Paicu.
Prin intermediul acestui volum, Veta Ghimpu Munteanu contribuie la conservarea memoriei locale și la afirmarea moștenirii spirituale și culturale a sudului Moldovei, oferind o perspectivă ce îmbină cercetarea istorică cu sensibilitatea unui artist și folclorist.
Rubrică realizată de Carmen-Ionela Petruț
BC-Media Bistrița
