Atelierul de religie şi spiritualitate ortodoxă din Larnaca (Cipru) şi Cluj-Napoca, din 16 – 18 decembrie 2025, l-a avut în centru pe Sf. Lazăr, cel înviat din morţi de Mântuitorul Iisus Hristos. Ziua de 17 decembrie este în vechea tradiţie occidentală ziua de sărbătorire a Sf. Lazăr din Betania, cel care a adus creştinismul în Cipru şi în Franţa.
Deşi tradiţia noastră bizantină îl prăznuieşte în Sâmbăta lui Lazăr, sâmbăta morţilor, înainte de Florii, totuşi există locuri în lume precum Cuba unde ziua de 17 decembrie este o zi cu totul specială. Nu ne-am putut duce în Cuba la Sanctuarul Naţional Sf. Lazăr de lângă Havana (El Santuario Nacional de San Lázaro) pentru a vedea cum îl cinstesc cubanezii pe Sf. Lazăr, dar ne-am dus pe urmele acestui personaj important din istoria creştinismului în Larnaca, Cipru.
Împreună cu un grup de elevii din clasa a XI-a C de la Liceul de Arte „Corneliu Baba” din Bistriţa, profil restaurare, am continuat o incursiune personală începută în 2014 în Israel, în localitatea Al-Elzariya, când am intrat pentru prima dată în mormântul celebrului Lazăr din Betania.
Sf. Ap. Ioan, care a fost martor direct la cele întâmplate acum aproape 2000 de ani, ne relatează în Biblie povestea unei prietenii trainice dintre Iisus din Nazaret şi trei fraţi: Lazăr din Betania şi surorile sale Marta şi Maria (In. 11).
Este interesant cum evanghelistul insistă asupra legăturii emoţionale dintre aceşti prieteni: „şi iubea Iisus pe Marta şi pe sora ei [Maria] şi pe Lazăr” (v. 5); „Lazăr, prietenul nostru” (v. 11); „Şi a lăcrimat Iisus” (v. 35); „Deci ziceau iudeii: Iată cât de mult îl iubea” (v. 36); „Deci suspinând iarăşi Iisus întru Sine” (v. 38). Toate aceste amănunte ţin să fie exprimarea adevăratei prietenii. Aş zice eu, un exemplu, mai cu seamă la vârsta adolescenţei, după cum erau tinerii care au participat la atelierul educativ creştin din Larnaca.
Povestirea din Noul Testament precizează că Lazăr s-a îmbolnăvit şi a murit în timp ce surorile îl aşteptau pe Iisus să ajungă pentru a-l vindeca. Iisus, fiind „Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit în lume” (v. 27) întârzie intenţionat, zicând: „Această boală nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, ca, prin ea, Fiul lui Dumnezeu să Se slăvească” (v. 4).
Reacţia la întârzierea lui Iisus, atât a Martei, a Mariei, cât şi a cunoscuţilor acestora este reacţia tipică a oamenilor, chiar şi între prieteni, când simţi că celălalt ar fi putut face mai mult pentru tine şi nu a făcut: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit”(v. 21 şi v. 32); „Iar unii dintre ei ziceau: Nu putea, oare, Acesta [Iisus] care a deschis ochii orbului să facă aşa ca şi acesta [Lazăr] să nu moară?” (v. 37).
În acest punct intervine puterea dumnezeiască a Mântuitorului care ne transmite şi nouă peste secole că: „Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac. (v. 25 şi v. 26). Astfel, deşi Marta, sora celui răposat, îi zice: „Doamne, deja miroase, că este a patra zi [de când a murit]” (v.39), totuşi Iisus strigă cu glas mare: „Lazăre, vino afară!” (v. 43).
Deznodământul naraţiunii este că: „a ieşit mortul, fiind legat la picioare şi la mâini cu fâşii de pânză şi faţa lui era înfăşurată cu mahramă. Iisus le-a zis: Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă” (v. 43). Lazăr a înviat…
Sunt 3 locuri principale în lume legate de această personalitate a creştinismului, Lazăr din Betania: mormântul din Al-Elzariya, Israel, unde s-a petrecut minunea din Biblie şi alte două morminte unde se spune că a murit în aşteptarea venirii din nou a Mântuitorului Iisus Hristos, fie din cauze naturale în Larnaca, Cipru, fie în martiraj în Marsilia, Franţa.
Despre biserica Sf. Lazăr din Larnaca, Cipru se spune că a fost construită pe mormântul Sf. Lazăr din Betania. Mai precis, după învierea lui Iisus şi apariţia comunităţii creştine Lazăr a fost forțat să fugă din Iudeea, căci „s-au sfătuit arhiereii ca şi pe Lazăr să-l omoare. Căci, din cauza lui mulţi dintre iudei mergeau şi credeau în Iisus” (In. 12,10-11). Astfel, a ajuns în Cipru.
Aici, în Larnaca, numită Kition în vremea aceea, ar fi fost hirotonit ca cel dintâi episcop de Kition de Ap. Pavel și Ap. Barnaba. Că a ajuns Lazăr în Cipru este foarte probabil, însă că ar fi fost numit episcop este total improbabil şi contrar logicii naraţiunii Sf. Scripturi, deoarece, Sf. Lazăr, un prieten atât de apropiat al Mântuitorului, după cum am văzut, nu ar fi putut fi pus episcop, pe de o parte, o demnitate inferioară apostolilor şi ucenicilor Mântuitorului, iar pe de altă parte, tocmai de către un apostol (Pavel) care a aderat la creştinism mult mai târziu.
Aceeaşi tradiţie cipriotă spune că aici a trăit încă treizeci de ani și aici a fost înmormântat pentru a doua și ultima oară[1]. Ulterior, acum 1100 de ani, împăratul Leon al VI-lea cel Înțelept a ridicat biserica în stil bizantin pe care o vedem azi. Nu intrăm în polemica dintre tradiţia cipriotă şi cea franceză, care îl plasează pe Sf. Lazăr la Marsilia, ci încercăm să ne bucurăm de fiecare loc unde devotamentul creştinilor pentru persoane sfinte a dat naştere la locuri de rugăciune.
În prezent, Larnaca a redevenit metropola mediteraneană cosmopolită de acum 2000 de ani, unde ciprioţi, evrei, africani, occidentali şi români îşi dau întâlnire într-o horă a bunei înţelegeri pe plajele însorite ale localităţii.
Prof. dr. Florin I. Bojor
