Ponts du temps –Poduri de timp -Dorel Cosma
Editura Nosa Nostra (Bistrița – România)
Poetul este un trecător – dintr-un țărm spre altul, dintr-un cuvânt către o metaforă, dintr-o viziune către o transfigurare. Această dimensiune metafizică prinde viață în volumul „Ponts du Temps – Poduri de Timp”, prin bogăția scriiturii și prin intensitatea inspirației autorului.
Gândirea și creativitatea sa îl poartă spre o explorare lirică în care orizontul devine spațiu al evadării, iar eternitatea – un punct de ancorare neclintit. Sensibilitatea îl readuce mereu la o punte nobilă: de la rădăcini la familie, de la patria sa – România – la tărâmul amintirilor. Din melancolia nostalgiei știe să extragă energia afectivității, iar dintr-o clipă de tăcere descoperă lumina prezentului.
Fiecare moment de îndoială se transformă într-o respirație a sufletului. În fața dualităților vieții, poetul ridică un univers propriu, în care timpul așază poduri ce se dezvăluie de-a lungul călătoriilor sale – poetice, culturale, filosofice.
Astfel se conturează chipul poetului: cel care deschide porțile luminii și știe să o răspândească în jurul său. Referințele la marii poeți români, dar și legăturile spirituale cu locurile de rugăciune și comuniune, trasează căi intemporale, pe care cititorul este invitat să pășească și să le prețuiască.
Ponts du temps – Poduri de timp- Dorel Cosma
Editura Nosa Nostra (Bistrita – Roumanie)
Le poète est un passeur d’une rive à l’autre, d’un mot à une métaphore, d’une vision à une transfiguration. Cette dimension métaphysique est portée par l’auteur du recueil « Ponts du Temps – Poduri de Timp » par la richesse de son écriture et par la qualité de son inspiration.
Sa pensée et sa créativité le mènent vers une exploration poétique qui voit dans l’horizon un espace d’évasion et dans l’éternité un ancrage inaltérable.
Sa sensibilité le rappelle à une noble passerelle, de ses origines à sa famille, et de son pays, la Roumanie, à ses souvenirs. Il sait retirer de la tristesse de la nostalgie l’énergie de l’affectivité.
D’un instant de silence, il entrevoit toujours la lumière de l’instant présent. Chaque moment de doute devient une respiration de l’âme. Dans les dualités que reflète la vie, il construit un univers où le temps pose les ponts qu’il découvre au fil de ses voyages, poétiques, culturels et philosophiques.
Le poète, ainsi dévoilé, ouvre les portes de la lumière qu’il sait répandre autour de lui. Ses références aux grands poètes roumains et aux liens spirituels avec les lieux de prière et de communion, proposent des voies intemporelles que le lecteur peut apprécier.
Article de Joël Conte-Taillasson
