În plină criză bugetară și în contextul în care Guvernul vorbește apăsat despre necesitatea reducerii cheltuielilor în sistemul public, la Bistrița continuă o sfidare crasă a bunului-simț: directorul Centrului Cultural Municipal „George Coșbuc”, Gavril Țărmure, pensionar trecut de 65 de ani, încasează lunar peste 18.000 de lei net din bugetul local — o sumă care depășește salariile managerilor unora dintre cele mai prestigioase instituții de cultură din București, precum Teatrul Național, Muzeul Național de Artă sau Opera Națională Română.
Și dacă la nivel național se vorbește despre „optimizare”, „eficiență”, „performanță”, la Bistrița pare că doar loialitatea politică și protecțiile oculte mai contează. În timp ce în oraș au fost concediați aproape 50 de artiști și angajați — în special membri ai celebrului ansamblu „Cununa de pe Someș”, desființat într-un gest brutal și inexplicabil — managerul Gavril Țărmure își păstrează nestingherit poziția și privilegiile. Este de altfel printre puținii angajați ai Primăriei Bistrița care, deși pensionari, au fost menținuți în funcție, încălcând astfel chiar principiile de echitate clamate de administrația publică.
Mai grav este că asupra activității sale planează numeroase suspiciuni de nereguli, reflectate inclusiv în rapoarte ale Curții de Conturi, unde se menționează cheltuieli nejustificate, achiziții opace și lipsa evaluării reale a impactului cultural al proiectelor finanțate. Cu toate acestea, nicio autoritate nu a întreprins până acum demersuri concrete pentru a analiza activitatea sa managerială în raport cu suma exorbitantă pe care o încasează lunar din bani publici.
Comparația este dureroasă: în timp ce directorii unor instituții precum Opera Națională Română sau Muzeul Țăranului Român au venituri nete lunare de aproximativ 12.000–14.000 lei, la Bistrița, într-un oraș fără un impact cultural național sau internațional vizibil în ultimii ani, un pensionar privilegiat continuă să încaseze mai mult decât toți. Iar acest lucru se întâmplă într-un centru cultural care, de la desființarea Cununii și până la cheltuielile opulente pentru concerte „de casă”, nu a mai produs nicio recunoaștere artistică relevantă.
În fața acestei realități, cerem public explicații din partea administrației locale, dar și o poziție fermă a Ministerului Culturii și chiar a Guvernului României, dacă într-adevăr se dorește o reformă reală a sistemului bugetar. Să nu uităm: în timp ce tăiem burse, evenimente și locuri de muncă pentru tineri artiști, la Bistrița se premiază obediența și se răsplătește impostura.
Dorel Cosma
