FĂRĂ CUNOAȘTERE NU EXISTĂ LIBERTATE, FĂRĂ LIBERTATE NU EXISTĂ DEMOCRAȚIE
„Tot mai flămânzi de cultură. A investi în cultură este strategic pentru viitorul nostru, al tuturor, mai ales pentru că fără cunoaștere nu există libertate, iar fără libertate nu există democrație.” Cu aceste cuvinte am salutat publicul la Roma, în prezentarea mea despre tinerii folclorului. Și tot cu aceste cuvinte doresc să atrag atenția cititorului interesat de libertate, pace și cultură. Astăzi, mai mult ca oricând, este nevoie, în orice domeniu, să fie celebrată partea cea mai bună a Omului – acel om care gândește, iubește, suferă, speră și se bucură. De altfel, atunci când omul și-a hrănit inima și mintea cu principii și valori, societatea civilă a înregistrat îmbunătățiri tangibile.
Din păcate, astăzi, lumea, aflată într-o profundă criză culturală și morală, pare să se piardă în golul absolut. Uitând de bunuri precum iubirea, fraternitatea, respectul reciproc, asistăm la triumful egoismului, abuzului, orgoliului și setei de putere. Un hedonism devastator, care distruge totul. Un nihilism și un relativism fără chip, care nu duc nicăieri. Omul este, înainte de toate, gândire – gândire care se transformă în cultură, în sensul cel mai larg al cuvântului. Cultura nu înseamnă erudiție. Este nevoie ca tinerii să-și reînnoiască interesul pentru o pregătire culturală solidă, pentru informare, cunoaștere și înțelegere – acele baze pe care se sprijină comunitatea noastră, în viața de zi cu zi.
Trăim într-o societate complexă, în care adesea diferența o face capacitatea și posibilitatea de a avea acces la cunoaștere. Cultura, mereu marginalizată și tratată ca „Cenușăreasa” bugetelor, este victima sigură a tăierilor guvernamentale drastice. Vor exista, desigur, unii – în acord cu ministrul de tristă amintire care a spus cândva că „din cultură nu se mănâncă” – care vor susține că trebuie să ne ocupăm de alte probleme „mai importante”. Eu cred că nu a existat vreodată o epocă în istoria omenirii în care să nu se fi produs și consumat sub o formă sau alta cultură. Dacă a crea și a consuma cultură ar fi fost o inutilitate, cineva ar fi reușit să o elimine, obligându-ne pe noi, bieți oameni, să muncim doar pentru a produce bunuri de consum, fără posibilitatea de a ne folosi imaginația sau de a ne confrunta cu a altora. Chiar și în cele mai întunecate momente, avem nevoie să căutăm idei, gesturi și imagini care să ne amintească, în cel mai liber mod, cât de minunate sunt sufletul și imaginația umană.
Altfel, într-o epocă în care ni se spune oră de oră că totul se prăbușește, cine ar mai visa să facă parte dintr-un grup folcloric, cine ar mai face teatru, cine ar mai promova conferințe sau cercetări?
Foamea noastră de cunoaștere și curiozitatea noastră sunt mai puternice decât pesimismul care ne înconjoară. De aceea, a tăia fondurile pentru cultură, a pune grămezi de gunoaie lângă monumente arheologice, a reduce activitatea muzeelor, operei sau teatrului este o nebunie pură. S-a demonstrat că societățile satisfăcute cultural cheltuiesc mai mult și în domenii non-culturale. Când ne simțim bine în interior, vrem să trăim mai frumos și în exterior, vrem orașe mai îngrijite și mai frumoase, vrem să ne îmbrăcăm mai bine.
A investi în ignoranță, reducând investițiile în cultură și educație, înseamnă a genera nemulțumire, violență, abuz și cinism. În economia globalizată, dacă nu investim în cunoaștere, vom ajunge să concurăm în partea inferioară a pieței, cu țări unde drepturile muncii sunt mai puțin protejate decât la noi. Provocarea va putea fi câștigată doar dacă vom ști să unim cunoașterea cu inovația socială, tehnologia și cercetarea.
Fiecare instituție – națională, regională și locală – trebuie să considere strategică investiția în tineri și să facă tot posibilul ca niciun talent să nu fie irosit și nimeni să nu renunțe la studii din lipsă de mijloace. Dragi prieteni politicieni, a întări predarea disciplinelor umaniste, a stimula cercetarea și studiul tradițiilor propriei țări prin burse nu înseamnă a arunca banii, ci a-i folosi mai bine. Este o investiție necesară, pentru că ajută profund la creșterea simțului civic, la coeziunea socială și la bunăstarea tuturor cetățenilor.
Aproape ca o chemare, sosește la momentul potrivit, printr-un articol, intervenția profesorului Dorel Cosma, președinte al IGF – Federația Mondială a Grupurilor Folclorice. Intervenția sa, autoritară și eficientă, va produce cu siguranță efecte pozitive. Cultura, înțeleasă ca epifanie și mărturie a tradițiilor și folclorului, își are rădăcinile în limba Părinților noștri latini. CULTURA ESTE VIAȚĂ.
Benito Ripoli
Senator IGF
