Voltaire și paharul cu apă
Se spune că, aflat într-un salon parizian, Voltaire a fost provocat de un nobil arogant:
— Domnule, dumneata care vorbești atât de mult despre libertatea de exprimare, ai bea un pahar de apă otrăvită dacă ți l-aș oferi?
Voltaire a zâmbit și a răspuns:
— Nu, Excelență, dar aș lupta până la ultima picătură din puterile mele pentru ca dumneata să ai dreptul să-l bei.
Replica sa a făcut sala să izbucnească în râsete, iar nobilul a rămas fără răspuns. Într-un singur moment, Voltaire a reușit să explice mai bine decât într-un tratat întreg ce înseamnă libertatea.
***
Einstein și autobuzul ratat
Albert Einstein, celebru pentru mintea sa genială, era și destul de… aerian. Într-o zi, a ratat autobuzul care îl ducea spre universitate. Observându-l, un student i-a spus:
— Domnule profesor, nu vă supărați, dar cum de ați ratat autobuzul?
Einstein, cu părul ciufulit și privirea pierdută în gânduri, i-a răspuns senin:
— Tinere, eu eram atât de ocupat să mă gândesc la modul în care funcționează universul, încât am uitat că trebuie să mă gândesc și la cum funcționează autobuzul!
Studenții l-au iubit și mai mult pentru sinceritatea sa copilărească, dovedind că genialitatea nu exclude deloc naivitatea.
***
Socrate și omul nervos
Într-o zi, Socrate mergea prin piața Atenei, când un bărbat furios a început să-l insulte:
— Ești un prost! Un leneș! Un om fără valoare!
Mulțimea s-a adunat, așteptând o replică tăioasă. Dar Socrate a rămas calm, și-a netezit toga și a spus:
— Spune-mi, dacă cineva îți oferă un cadou, dar tu nu-l accepți, al cui rămâne cadoul?
— Al celui care îl oferă, desigur! a mormăit bărbatul.
— Ei bine, zise Socrate, eu nu am acceptat insultele tale. Prin urmare, tot ale tale rămân.
Publicul a izbucnit în aplauze, iar omul s-a retras rușinat.
***
Caragiale și farfuria cu sarmale
Se povestește că Ion Luca Caragiale, aflat la un prieten acasă, a fost servit cu o farfurie mare de sarmale. După ce le-a gustat, a exclamat:
— Extraordinare! Încă n-am mâncat așa ceva!
Gazda, flatată, i-a spus:
— Domnule Caragiale, luați-vă cât doriți!
Caragiale, cu umorul său inconfundabil, a răspuns:
— Mulțumesc, dar dacă aș lua cât doresc, atunci dumneavoastră n-ați mai avea nimic!
Cei prezenți au izbucnit în râs, iar farfuria cu sarmale a rămas în amintirea tuturor drept „cea mai comică porție de mâncare”.
***
Goethe și viața
Un prieten l-a întrebat pe Goethe: „Care este secretul vieții fericite?” Poetul i-a răspuns: „Să ai destul timp liber ca să scrii versuri și destul vin ca să le citești cu prietenii.” Restul, spunea el, e doar contabilitate.
***
Mark Twain și minciuna
Mark Twain spunea: „Dacă spui adevărul, nu trebuie să-ți amintești nimic.” Când cineva l-a întrebat dacă el chiar spune mereu adevărul, scriitorul a zâmbit: „Sigur că da. Cel puțin așa am mințit ultima oară.”
***
Eminescu și romantismul
Un prieten l-a întrebat pe Eminescu: „De ce scrii mereu despre stele și iubire?” Poetul a răspuns: „Pentru că stelele nu-mi răspund, dar măcar nu mă părăsesc.” Se pare că, între două metafore, Eminescu făcea și filosofie sentimentală.
(Texte preluate și selectate de Carmen Petruț)
