Enescu și lampa cu gaz
Pe când compunea „Oedip”, Enescu lucra noaptea, la lumina unei lămpi care pâlpâia mereu.
Un prieten i-a zis:
— Maestre, cum puteți lucra cu o lumină atât de slabă?
Enescu a răspuns liniștit:
— Când ideile ard, nu mai contează cât luminează lampa.
***
Blaga și seminarul de taină
Lucian Blaga, profesor la Universitate, tăcea adesea minute întregi în mijlocul unui curs.
Un student, neînțelegând, l-a întrebat:
— Domnule profesor, de ce faceți pauze atât de lungi?
Blaga a zâmbit blând:
— Tinere, în tăcere locuiește adevărul. Eu doar îl las să respire.
***
Filosoful și monedele
Un tânăr filosof se plângea că nu-l înțelege nimeni.
Un bătrân i-a pus în palmă două monede:
— Una e aur, alta e de aramă. Care e mai grea?
— Aurul, desigur.
— Vezi, și în gândire e la fel. Ceea ce valorează mai mult, circulă mai greu…
***
Pictorul și fereastra
Un pictor bătrân lucra la un apus de soare. Un elev i-a spus:
— Maestre, afară e mai frumos decât în tablou.
— Știu, dragul meu. Dar afară apusul trece, iar pe pânza mea rămâne să apună mereu.
***
Scriitoarea și inteligența artificială
O scriitoare i-a spus unei aplicații de AI:
— Scrie-mi o poveste despre iubire.
După ce a citit textul, a zâmbit:
— Frumos, dar se vede că n-ai suferit.
Aplicația a răspuns:
— Încă nu, dar învăț repede.
***
Muzicianul și vecinii
Un violonist repeta zilnic. Vecinii, exasperați, i-au trimis o scrisoare:
„Dacă mai repetați, chemăm poliția!”
A doua zi, artistul a lipit pe ușă o notă:
„Mulțumesc! Înseamnă că se aude.”
(Texte preluate și selectate de Carmen Petruț)
