Ziaristul şi prozatorul Anton Bacalbaşa a fost invitat într-o seară la o petrecere. Printre ceilalţi invitaţi se afla şi un general în retragere. Acesta tocmai citise volumul de schiţe satirice în care scriitorul demasca tarele vieţii cazone. Fără să ştie că scriitorul se afla chiar în faţa sa, generalul indignat ameninţa că îl va chema pe autor în faţa justiției pentru injurii aduse corpului ofiţeresc, la care Bacalbaşa a intervenit:
– Lăsaţi-l, domnule general. Cine ştie ce amărât o fi şi scriitorul ăsta. Nu vedeţi ? Până şi numele îl are ca vai de capul lui, ba cal, ba şa !
*
În ajunul morţii înţeleptului Socrate, un prieten se duce la închisoare să-l viziteze şi dădu acolo peste un profesor de muzică, care îl învăţa pe filosof un cântec la liră.
– Păi cum – exclamă prietenul – mâine vei muri şi astăzi mai înveţi un cântec nou ?!
Iar Socrate i-a răspuns:
– Dar când să-l mai învăţ, dragul meu ?
*
Într-o zi, ducele Jacques-Henri de Duras, văzându-l pe filosoful Descartes cum se delecta cu niște specialități culinare, îi zise în batjocură:
– Cum, și filosofii mănâncă lucruri atât de bune ?
– De ce nu ? – îi răspunse Rene Descartes – îți închipui poate că natura a creat lucruri delicioase numai pentru proști ?
*
În carnetele sale, Leonardo da Vinci și-a notat, alături de numeroase schițe, studii, informații, și unele anecdote spuse prietenilor. Iată una din ele:
Un pictor care avea niște copii foarte urâți, fiind întrebat cum e cu putință ca el, care a pictat tablouri atât de frumoase, are astfel de copii, a răspus că:
„Tablourile le-am pictat ziua, în timp ce pe copii i-am făcut noaptea!”
*
Soția filosofului și matematicianului grec Pitagora era o femeie instruită și inteligentă.
Fiind întrebată după cât timp se purifică o femeie care s-a împreunat cu un bărbat, a răspuns:
„Cu propriul soț, imediat, cu altul, niciodată”.
*
Talleyrand stătea într-o zi între doamna De Stael şi doamna De Récamier, galant cu amândouă, totuşi cu o nuanţă destul de pronunţată pentru cea de-a doua.
– În sfârşit – spuse d-na De Stael, oarecum dezamăgită – dacă am cădea amândouă în apă, pe care ai salva-o mai întâi ?
– O, doamnă baroană – răspunse Talleyrand – sunt sigur că înotaţi ca un înger.
*
Filosoful francez Fontenelle (1657-1757), nepotul lui Corneille, se duce într-o zi dis-de-dimineață în vizită la o doamnă cu care era prieten. Doamna îl primește în capot și se scuză:
– Vedeți, domnule Fontenelle, mă scol pentru dvs. !
– Da, doamnă, dar vă culcați pentru altul ! – mormăi supărat filosoful.
Să avem cu toții o săptămână…veselă !
(Texte preluate și selectate de Carmen Petruț)
