Dacă ai urmărit Ziua României la televizor, ai văzut imediat spectacolul: posturi pro-guvern, pro-opoziție, anti-Simion, pro-Georgescu și tot amestecul politic posibil. Fiecare își servește propria narațiune, iar România reală rămâne undeva în fundal.
Singurul moment imposibil de manipulat a fost Parada Militară, transmisă așa cum a avut loc. Și totuși, privind cu atenție, e greu să spui că ceea ce am văzut te liniștește în comparație cu marile puteri militare.
Dar cel mai apăsător este altceva: cum s-a putut ca atâția generali, colonei și atâta dotare militară să fie puse vreodată sub comanda unui impostor? Cum poate un om fără pregătire reală să ajungă deasupra unor profesioniști cu grade, studii și responsabilități uriașe? Și cum se face că încă mai există susținători ai acestei rușini?
Privind spre tribuna oficială, o altă lovitură: marile absențe ale miniștrilor UDMR. Întrebarea e inevitabilă:
În ce țară trăiesc și cui se subordonează când România își sărbătorește ziua?
Este greu de înțeles cum un partid aflat la guvernare poate lipsi constant de la cel mai important moment simbolic al statului pe care îl reprezintă.
La Alba Iulia, ruptura s-a văzut și mai clar. Suveraniștii, cei care vorbesc neîncetat despre unitate, au reușit performanța de a se împărți în trei tabere, fiecare cu propriul drapel, propriul ritual și propriile certuri. Trei Românii într-una singură, fiecare urlând un alt adevăr, fiecare încercând să se impună ca „autentică”.
Și totuși, a existat un punct comun: huiduielile, protestul și cererea demisiei lui Bolojan, vizibil deranjat de antipatia oamenilor. Un moment rar în care tabere care nu se suportă între ele au reacționat la fel în fața unui politician care și-a pierdut contactul cu realitatea.
Și totuși, printre tensiuni, a apărut și un gest uman: președintele oprindu-se între oameni, vorbind cu eroii răniți, un gest simplu, dar necesar.
În rest, imaginea rămâne amară: festivism la televizor, revoltă în stradă, o țară împărțită care nici măcar de 1 Decembrie nu reușește să respire la unison. Iar taxele, necazurile și abuzurile nu dispar sub fanfare și defilări.
Dorel Cosma
